Anul 1924 este anul în care prin Declarația de la Geneva ne angajam să avem grijă de copii. Mai exact, ca niciodată, nici un copil din lume, să nu mai sufere de foame…
Ce părere aveți, acum? După o pandemie și la momentul în care avem două conflicte armate în desfășurare ne-am ținut promisiunea? Nu prea cred. Dar pot să scriu un strop despre copiii imigranți. Ei nu emigrează numai din cauza conflictelor armate datorită factorilor socio-economici sau traficului uman.
Numai în SUA la ora la care scriu peste 5 milioane de copii au cel puțin un părinte emigrant. În Europa, 24.147 de copiii au sosit cu sau fără părinți în anul 2021, dintre care 71% au fost separați de părinți, iar 8.600 au fost încredințați statului.
Ce presiune pun aceste fapte pe umerii firavi ai copiilor?
Mai presus de cuvintele mari, populația pediatrică suferă. De cele mai multe ori în pofida tuturor eforturilor acești copii se simt marginalizați. Uneori chiar și sunt, nu se integrează cu ușurință în noua comunitate și se simt neînțeleși. Ei vin din culturi diferite, având obiceiuri diferite, iar integrarea începe cu acceptarea diversității și mai ales multiculturalități.
Prin urmare suntem cu adevărat pregătiți pentru acestea? V-ați uitat vreodată cu adevărat la copiii care trăiesc alături de copiii noștri și sunt sosiți din zonele de conflict de peste graniță? În aceste clipe în care copiii sunt principalele victime ale tuturor formelor de conflict precum și ale sărăciei, ar trebui să înțelegem cu adevărat ceea ce înseamnă cultura diferită să o acceptăm și să o integrăm fără vorbe mari, doar cu fapte.
Pentru acestea ar trebui să fim curioși, empatici și plini de respect. Acești copii ajung la noi având propria lor istorie personală, inclusiv cea legată de starea de sănătate.
Există diferențe importante între sistemele de sănătate ale țărilor
De aceea aceștia vor trebui să se conformeze normelor țărilor în care ajung să trăiască. Este un proces de reciprocitate. Țările care îi primesc au obligația de a-i ajuta și de a înțelege cultura și credințele popoarelor din cadrul cărora provin acești copii.
Dacă există diferențe majore în calendarul de vaccinare care pot și sunt recuperate, avem de făcut față și altor probleme medicale, dintre care bolile transmisibile sunt cele mai importante. Dintre aceste boli fac parte malaria, tuberculoza, febra galbenă, boala Chagas, HIV, sifilis, hepatitele B și C. Și, da, știu că nu vorbim despre acestea, dar ele sunt realități.
Poate de aceea văzând și asistând la toate aceste conflicte, care au urmat pandemiei, dar și perioadei de recesiune nu pot să nu mă gândesc că în tumultul evenimentelor, al alegerilor, al violențelor, primele victime sunt copiii. Nu pot să nu mă gândesc că ei cer doar să trăiască în pace, să aibă ce mânca și să aibă acces la sănătate. Și noi asta le-am promis în urmă cu 99 de ani. Și, totuși, nu ne-am ținut de cuvânt.
- Prof. univ. dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!