„Din jurnalul unei asistente medicale”, cu Loredana Cristolovean

„Din jurnalul unei asistente medicale”, cu Loredana Cristolovean

Din jurnalul unei asistente medicale – o inițiativa interesantă, realizată prin texte scrise cu sufletul de o asistentă medicală, Loredana Cristolovean din Râșnov. Spun mereu că mediul online este așa cum îl faci, mediul online învață obiceiurile tale și le multiplică.

Dacă vei citi texte frumoase, tot frumoase îți vor apărea. Dacă vei viziona filme documentare, tot documentare vei primi ca sugestie de vizionare. Este simplu și ușor să înlăturăm tot ce nu ni se potrivește și să alegem lucrurile care ne plac și ne îmbogățesc sufletește.

Cu ceva timp în urmă, în lista mea de prieteni, am observat postări începând cu acest text “Din jurnalul unei asistente medicale” și continuau cu idei interesante, de mult bun simț, și mai mult utile, nu neapărat din punct de vedere medical, mai mult din punct de vedere emoțional.

Sănătatea emoțională este foarte importantă în zilele noastre, mai ales după perioada care ne-a impus izolare unii de ceilalți. Recuperăm fiecare în ritmul propriu și fiecare după nevoile personale.

Las aici câteva texte scrise de Loredana. Sunt texte mai recente. Pentru unul dintre aceste texte a primit un premiu literar, pentru care o felicităm.

În decembrie, chiar în ultima zi din anul 2023, scria: “Din jurnalul unei asistente medicale – Anul 2022 a fost un an binecuvântat, am întâlnit oameni magici, frumoși,care m-au ajutat să scot sublimul din mine, care mi-au fost alături și m-au încurajat…Pot spune că în acest an percepția mea despre viața minunată s-a intensificat…că nimic nu este întâmplător și că dragostea de oameni, aprecierea și respectul pentru ei te înalță…

Au fost nenumărate provocări, alegeri, frământări, dar au triumfat divinul, frumosul, magia…Mulțumesc tuturor pentru tot frumosul dăruit, pentru că m-au acceptat în viața lor. Îi mulțumesc măicuței mele, fără ea nu eram azi aici, surorii mele dragi, familiei mele…copiilor mei binecuvântați! Ce pot spune? Chiar am fost binecuvântată cu o viață magică, simplă și totodată minunată! Mă înclin OMULUi, fărâmă de Dumnezeu! La mulți ani binecuvântați tuturor!

Zilele trecute zile scria: “Din jurnalul unei asistente medicale – Vremea de afară mă face să mă gândesc la cât de întortocheate sunt toate în Univers. Ninge în aprilie, copiii se maturizează prematur, noi, adulții dorim să ne întoarcem în lumea mirifică a copilăriei…

Eu adoram vacanțele de vară! Mergeam la țară, la bunici…mă urcam în toți copacii, deseori rămâneam atârnată în câte unul. Nu mai puteam să mă dau jos…strigam după ajutor. Și mirosul de iarbă proaspăt cosită mi-a rămas peste ani în amintire una frumoasă, care îmi umple sufletul de bucurie! Cel mai mult îmi plăcea să stau la umbra unui copac și să citesc. Cărțile mă teleportau, parcă, într-o lume ireală, plină de prinți, zâne, prințese, baluri…Era fascinant!

Azi,din nefericire, nu se mai citește…Ador să ofer în dar cărți…și dacă cel puțin un om, fărâmă de Dumnezeu, citește o carte dăruită de mine…am o satisfacție sufletească imensă! Mă înclin Omului, fărâmă de Dumnezeu! Zi binecuvântată! – Va urma.

În  2 aprilie 2023 scrie: “Din jurnalul unei asistente medicale – Nu întotdeauna ceea ce ne dorim cu ardoare ni se și împlinește…Dar, perseverența e mama succesului, nu? Chiar dacă, uneori, conștiința ne este întinată cu moloz…verticalitatea și bunătatea întotdeauna au sorți de izbândă…Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce viața mi-a oferit și îmi doresc ca cele rele să se spele ,cele bune să se adune…Cuvintele, magia lor, au un efect foarte mare asupra conștiinței fiecăruia dintre noi…

Uneori, un cuvânt spus, își va lăsa amprenta asupra noastră o eternitate…Așa că, este minunat să ne însoțim zilnic cu cuvinte magice…pline de învățăminte și splendoare…Pentru că, noi oamenii, fărâme de Dumnezeu, nu putem fi altfel decât magici, divini,în tot ceea ce gândim și facem! Mă înclin Omului, fărâmă de Dumnezeu! Zi binecuvântată, plină de magie! – Va urma!

Alte articole:   Cutremur în judeţul Tulcea, unde mişcările seismice sunt rare

Fiecare text îl încheie cu: Mă înclin OMULUI, fărâmă de Dumnezeu!

Am rugat-o să îi permită să îi fac cunoscută povestea. Ce aveam să decopăr m-a impresionat și totodată m-a bucurat. Sunt oamenii de lângă noi, cei pe lângă care trecem fără să le știm povestea, dar care prin simpla lor prezență dau încredere și aripi altor oameni.

Mă numesc Loredana Cristolovean, am 47 de ani, căsătorită și am doi băieți minunați. M-am născut cu o dizabilitate locomotorie, o luxație congenitală…care după multe experimente medicale, operații nereușite, s-a complicat.

Dar eu consider acest lucru o binecuvântare…pentru că , deși am mers pentru prima dată la 4 ani, am avut alte avantaje: m-am bucurat de fiecare moment al copilăriei, citind, dansând, învățând, cântând la mandolină, pian, participând la toate concursurile, mai puțin cele sportive!

Am terminat Liceul Sanitar de profil , ultima promoție. Am fost o norocoasă, pentru că am avut parte de profesori de excepție, care mi-au îndrumat pașii în viață. Întâiul meu mentor a fost, cred, mama mea, care mi-a insuflat dragostea pentru lectură, pentru artă, pentru toate frumusețile care ne înconjoară!

După terminarea liceului, în urma unui concurs, am ales să lucrez la Leagănul de copii, primii mei șapte ani din experiența mea profesională…Au fost plini de dragoste împărtășită îngerașilor care, din fașă erau vitregiți de soartă! I-am iubit pe fiecare dintre ei, nici nu puteai altfel…emanau atâta puritate și inocență! Apoi,aproape doi ani, am avut onoarea de a îngriji copilași într-un orfelinat particular.

Acești îngerași aveau norocul de a fi adoptați de familii minunate din afara granițelor!

Și următorii 15 ani, mi i-am dedicat pacienților în două cabinete de medicină de familie. Aveam relații familiale cu toți pacienții, în momentul în care intrau în cabinet, știam povestea fiecăruia în parte! Cred că-i priveam cu sufletul, cu multă compasiune și, mai presus de toate, cu dragostea de oameni care-mi reverbera din toată inima.

Pandemia a lăsat asupra fiecăruia dintre noi traume emoționale care cu greu pot fi vindecate, dar sunt sigură că timpul le va vindeca pe toate…De un an și jumătate, voluntariat la început, apoi cu un contract de colaborare, de la începutul acestui an, am început să lucrez într-o asociație cu copii cu dizabilități.

Ajut cum pot, îmi ofer toată dragostea îngerașilor care, de multe ori mă învață ei pe mine să fiu Om.

Nu știu ce m-a determinat să fac asta…am simțit că doresc să fac și eu ceva …să pot să le ofer toată iubirea mea! Nu este ușor, cum, de altfel, nimic din viața mea nu a fost ușor, însă dragostea de oameni îmi bucură zilnic sufletul! Învăț în fiecare zi, și îmi doresc să-mi ofer zilnic iubirea necondiționată, pentru că, după părerea mea , fiecare ființă este o fărâmă de Dumnezeu!

Alte articole:   Meteorologii au prelungit CODUL ROȘU de caniculă pentru perioada 15-16 iulie

Ce te-a determinat să alegi cariera de asistent medical?

Loredana: Cred că dragostea de oameni m-a determinat să aleg meseria de asistentă medicală.Tot timpul am spus că anumite meserii sunt vocaționale,implică devotament,compasiune,altruism și ,mai presus de toate,dragostea necondiționată față de oameni.

Este frumoasă această meserie? Care sunt provocările ei?

Loredana: Este magică această meserie! Fiecare zi este o provocare, fiecare ființă este unică, și compasiunea și implicarea pentru fiecare dintre ei este minunată!

Cât de grea a fost perioada de pandemie? Izolarea om de om. Și cum crezi că va influența viitorul nostru?

Loredana: Perioada pandemiei a lăsat traume emoționale asupra fiecăruia dintre noi,cred…Erau zile când nu intra nimeni în cabinet,când sufletul meu „urla” după o îmbrățișare de copilaș, o vorbă blândă a unui pacient în vârstă, zâmbetul unei graviduțe fericite….Cred că această pandemie a distrus minunatele relații interumane…gesturile simple…zâmbetele, îmbrățișările, vorbele calde…Cel puțin așa simt eu…

Pandemia te-a apropiat mai mult de pacienții aflați în grijă? Cum ai simțit?

Loredana:  Cred că pandemia m-a îndepărtat mai mult de pacienți! Cu toții încercăm să reluăm relațiile interumane, cele simple, dar este extrem de greu…Din octombrie 2022 nu mai lucrez în cabinet de medicină de familie…

Pacienții mă caută cu sutele, îmi tot spun că unde merg eu vin și ei…S-au gândit să facă și o petiție către medicul cu care am lucrat să merg înapoi! De aproximativ un an și jumătate lucrez, întâi voluntariat și apoi cu un contract de colaborare la o fundație…

Ce te-a impresionat cel mai mult în carieră? Un caz aparte.

Loredana:  Fiecare pacient are povestea lui de viață…magică în felul ei…Cred că, un caz aparte a fost un tânăr de 19 ani, de-o seamă cu fiul meu, care a fost descoperit cu un hematom cranian…Când mama lui mi-a spus că merge de urgență la București, telefonic, am avut un șoc! Magia a constat în reacția altui pacient, aflat în cabinet, care mi-a spun:”Ia uitați doamna asistentă ce frumos ninge afară?” Ningea cu aripi de înger, fulgi mari, catifelați…Și atunci am știut că totul va fi bine și într-adevăr, așa a fost…Tânărul a scăpat cu bine!

Alte articole:   Cele mai multe prostituate înregistrate legal în Germania sunt românce

Citesc cu drag jurnalul tău online. Când ai început să scrii?

Loredana: Mulțumesc! Am început să scriu din decembrie, anul trecut, online…Am o agendă în care îmi expun gândurile de mai mulți ani!

Ce premiu ai primit de curând? Și ce reprezintă acesta?

Loredana:  Am primit mai multe premii…Nici nu visam vreodată că voi fi premiată pentru ceea ce scriu…Sunt premii la cenacluri internaționale de poezie…la care m-am înscris din dragoste de poezie…Relansează poezia, Versul celest, Senza Confini, Umbra gândului, acestea sunt numele lor.

Scrisul se rezumă doar la textele publicate în mediul online? Te atrage și poezia?

Loredana:  Sunt o cititoare avidă…citesc tot ce prind…acum citesc o carte a  profesorului Dulcan…Poezia este o parte mirifică a sufletului meu…o citesc cu multă pasiune…scriu câte ceva dar, majoritatea, rămân în agenda mea!

Există o contradicție între titlul postărilor și cuprinsul postărilor, sunt denumite “din jurnalul unei asistente medicale” dar cuprinsul te duce în cu totul altă direcție, una pe care sincer eu o ador, simt că lumea este brusc mai bună după ce citesc un text scris de tine. Cum ai ales acest titlu?

Loredana: Cred că fiecare fragment din ceea ce am scris sunt fărâme, gânduri venite din străfundul sufletului meu! Sunt modul meu de a încuraja oamenii, fărâme de Dumnezeu! Sunt modul meu de a le transmite dragostea mea necondiționată!

Copiii moștenesc acest talent?

Loredana:  Nu, copiii nu-mi moștenesc talentul, încă…Poate doar sensibilitatea și emotivitatea!

Care îți sunt planurile de viitor.

Loredana:  Planuri de viitor? Cred că trăiesc doar momentul prezent…Viața m-a surprins de nenumărate ori, așa că m-am decis să trăiesc prezentul din tot sufletul, să mă bucur de absolut orice lucru mărunt și să mulțumesc pentru toate binecuvântările pe care le primesc!

Ai vreun regret în această viață?

Loredana:  Regrete? Poate ar fi trebuit să nu pun totul la suflet…să nu fiu tot timpul atât de emotivă și sensibilă! în rest, Dumnezeu știe de ce mi-a oferit tot ceea ce mi-a dat pe parcursul vieții! Toate sunt binecuvântări, lecții de viață!

Îți mulțumim, Loredana!

https://newsbv.ro/2023/04/25/salvati-copiii-peste-un-sfert-dintre-copiii-romaniei-traiesc-in-saracie-severa/

Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!

Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI

Distribuie dacă îți place!

Anunţuri mică publicitate