Eveniment

Despre femei, sfaturi și învățăminte de acum mai bine de o sută de ani

Sebastian Dan

În Gazeta Transilvanei din anul 1912 , avem două articole despre „Frumusețea femeei moderne”, de J. Finot.

„A defini frumusețea feminină e de sigur imposibil. Oamenii vechi au crezut, că se poate formula în câteva proposițiuni și Policlet zicea: numai acea femee e frumoasă, al cărei cap e a opta parte din înălțimea corpului. El greșea fundamental, căci înainte de toate frumusețea nu e ceva absolut, ci ea depinde mai mult de concepțiunea despre frumos a privitorului, concepțiune variabilă în timp și spațiu.

Pentru locuiorii Guyanei o femee nu e frumoasă dacă nu e grasă și dacă nu are fruntea îngustă. Ciugalesii cer ca femeia să aibă nasul cât mai asemănător unui cioc de vultur. Tătarii spun că frumusețea unei femei depinde de micimea nasului ei. Și, pe când europenii socotesc drept un semn de frumusețe pielea albă, numeroase popoare australiene, americane, africane și asiatice cred tocmai contrariul.”

Într-un alt articol din 29 aprilie/ 12 mai 1912, intitulat „Arta de-a te face iubit de nevastă”, avem de a face cu sfaturile unei bunici pentru tânărul proaspăt însurat, Raymond, nepotul său favorit. Iată o parte mică din corespondența și sfaturile drăguței bunici: „Ceasul în care o fată devine o femeie este pentru dânsa o amintire neperitoare. Fă-i dar pentru viitor această vedenie a trecutului plină de farmec și de blândețe. Nu-ți impune drepturile cu legea în mână. Cere fără a pretinde. Respectă ultimele neliniștiri și nu ridica nici un văl, dacă ți se pare că nu ți-a dat încă toată voia. Ai timp toată viața să-ți iubești nevasta. Ai timp și a doua zi, și vei uita ușor mica decepție a așteptării. Ea, din potrivă, dulcea și scumpa creatură, căreia îi deschizi un orizont cu totul nou, își va aduce aminte totdeauna și frăgezimea ei va crește cu o recunoștință eternă.”

Dacă vrei, vom admite în căsătorie trei lucruri diferite pentru un bărbat:

  • Amorul
  • Căsnicia
  • Lumea

Femeia, oricare ar fi ea, pune amorul în prima linie. Sunt unele,- cată s-o recunosc, -care consideră datoriile gospodăriei ca cele din urmă trebuințe ale căsătoriei. Eu nu am această părere; dar cred că un bărbat dorește să găsească în femeia sa o bună gospodină și o minunată mamă de familie; dar dacă rolul său în căsnicie e mai mult decât acela al femeei, nu este mai puțin trebuincios decât al ei.”

Text prelucrat și transcris de muzeograf Ovidiu Savu