În 1985, conducerea Partidului Comunist Român a decis ca ţara noastră să se numere printre ţările care fabrică computere, iar Institutul de Tehnică de Calcul şi Informatică, prin filialele din ţară, a primit sarcina să proiecteze şi să execute un calculator care să depăşească performanţele celor existente. Aşa au apărut primele computere româneşti: TIMES – la Timişoara, PRE – la Cluj, HC – Bucureşti şi Cobra (COmputer BRAşov) – sub Tâmpa.
Calculatorul făcut la Braşov era mult mai bun decât celelalte, pentru că informaticienii au realizat un computer compatibil cu doua sisteme de operare: Sinclair Spectrum (făcut în fosta RFG) şi CP/M, implementat în ţară.
Cobra nu avea nevoie de monitor, putând fi cuplat la orice televizor alb-negru sau color. La Facultatea de Electronică, a intrat cu 10 pe linie, alături de alţi 220 de candidaţi, subiectele fiind foarte uşoare.
CLICK pe poze pentru a se mări!
„Era deosebit de celelalte calculatoare pentru că modul de introducere şi extragere a datelor se putea face cu floppy-disc. Celelalte foloseau casete audio cu bandă magnetică. Calculatorul cântăreşte 1,5 kg, iar unitatea de floppy de 8 inch, care era externă, avea 15 kg“, ne spune Adrian Maxim, coordonatorul echipei pentru implementarea de aplicații pentru COBRA.
Filiala ITC Brașov, înființată cu sprijinul Universității și acordul PCR
„Era în primăcara lui 1984 când directorul Institutului de Tehnică de Calcul din Bucureşti, inginerul Victor Megheşan, m-a contactat (ne cunoşteam din timpul studenţiei, de la Facultatea de Electrotehnică din Timișoara) şi mi-a propus să înfiinţez o filială ITC la Universitatea Transilvania din Braşov. Domeniul de electronică şi calcultoare se dezvoltase puternic în Bucureşti, atât prin componenta productivă, prin numeroase întreprinderi situate pe platforma Pipera şi Băneasa, cât şi prin componenta de proiectare-cercetare din institute (ITC – calculatoare, IPA – automatizări, ICE – electronică, ICI – informatică ș.a.)”, îşi aminteşte prof. dr. Gheorghe Toacşe, cel care avea să devină coordonatorul colectivului de specialişti care au realizat COBRA.
Acesta spune că era necesar ca acest domeniu modern să fie reprezentat de întreprinderi și institute situate și în ţară. Probabil şi ca urmarea a unor indicaţii venite din partea PCR, Institutul de Tehnică de Calcul, pe lângă cele două filiale mai vechi de la Timişoara şi Cluj, dorea să aibă filiale şi în Brașov, Iași și Craiova.
„Analizând aceată oportunitate și avantajele pentru catedra de Electrotehnică şi Acţionări de la Universitatea Transilvania, în cadrul căreia eram cadru didactic, am luat responsabilitatea înfiinţării filialei ITC Braşov. Pentru aceasta era nevoie de acordul Universității și de la partid. Rectorul, profesorul dr. ing. Florea Dudiță, cu multă solicitudine, chiar entuziasmat de inițiativă, a acceptat alocarea și modificare a patru săli didactice pentru filială, din spațiul catedrei de Electrotehnică și Acționări. La fel, și la organele de partid județene am găsit înţelegere, deoarece o astfel de filială în domeniul calculatoarelor putea constitui o entitate cu specialiști care să sprijine cu implementări și colaborări puternica industrie constructoare de mașini din Brașov”, a rememorat acele momente profesorul Toacşe.
Astfel, în septembrie 1984, au început pregătirile necesare pentru ocuparea organigramei cu specialişti. Toacşe, împreună cu dr. ing. Dan Roman, directorul științific de la ITC București, a selectat primii 11 angajați din cei 49 de candidați.
Trebuie spus că, la Brașov, selectarea unui colectiv din foarte buni profesioniști nu constituia o problemă, indiferent că era vorba de electroniști, „calculatoriști”, informaticieni sau matematicieni, iar explicația era următoarea: Brașovul era, la repartiția absolvenților pe facultate în ordinea mediilor, printre cele mai dorite locuri din țară, astfel că aceia care alegeau să vină la Brașov se situau printre foștii studenți cu cele mai bune rezultate în anii de studiu.
În cadrul filialei, activitatea de cercetare și dezvoltare de aplicații acoperea trei direcții, cu câte un colectiv distinct: procesare de semnale, dezvoltare de soft și procesare de imagini microsisteme de calcul.
„Pentru fiecare dintre aceste direcții, exista un colectiv, dar această structurare organizatorică, în activitate, permanent se întrepătrundea, deoarece temele aborate de un colectiv acoperau aspecte care se suprapuneau și peste aria celorlalte colective. În consecință, frecvent membrii unui colectiv erau incluși în grupul de lucru de la celelalte colective. Această întrepătrundere a fost benefică din punctul de vedere al eficienței activităților, dar la fel de important a fost și din punctul de vedere al lărgirii orizontului profesional al fiecăruia”, consideră prof. dr. Gheorghe Toacşe.
Vedetă la Moscova, unde spionajul industrial era la modă
În cunoscuta revistă sovietică „Nauka I Jizni” (ştiinţă şi viaţă) din decembrie 1988, la pagina 38, a apărut următoare prezentare: „De la 30 august până în 3 septembrie a acestui an (1988 – n.a.) la Expoziția realizărilor Economice Naționale URSS a fost deschisă expoziția națională «România ’88», închinată celei de 44-a aniversări a revoluţiei antifasciste şi antiimperialiste, eliberării sociale şi naţionale a României. Aceasta este cea mai mare dintre expoziţiile organizate de România peste hotare, unde puteau fi văzute mai multe exponate, care au fost vizitate de câteva mii de moscoviţi şi de oaspeţi ai capitalei (URSS)”.
În mijlocul pavilionului central, într-un «foişor», împrejumuit în mod special, a fost amplasată expoziția produselor industriei electronice și de radioechipamenente. Aici au fost prezentate mașini electronice de calcul, echipamente speciale pentru acestea, aparatură radio electronică de consum, aparatură medicală, echipamente de comunicații portabile și navale și multe altelte.
Vizitatorii se înghesuiau în permanență în jurul calculatorului personal COBRA, care a atras atenția prin posibilităţile sale largi și printr-un design modern.
Ce nu s-a scris la acea vreme: „Am fost avertizaţi de Securitate împotriva spionajului industrial şi, ca să fim siguri că nu vor fi probleme, i-am fixat carcasa cu şuruburi de masă, în pavilionul expoziţional. Dar l-am găsit desfăcut, placa de bază scoasă, iar integratele cu «inteligenţă» împrumutate ca să se copieze soft-ul. Bineînţeles, l-am repus imediat în funcţiune…“, îşi aminteşte Maxim de această păţanie.
Doua Cobre costau cât o Dacie
COBRA a avut un succes deosebit, dar problema era lipsa finanţării. „Banii i-am făcut din alte contracte de cercetare şi i-am folosit pentru prototip. Când s-a pus problema producţiei de serie, conducerea Institutului de la Bucureşti s-a implicat, dar, conform obiceiului, a trebuit să-i punem coautori. Până la urmă am început să le facem la atelierele CFR de la Braşov“, povesteşte Maxim.
Preţul era de 35.000 lei şi se vindea cu softul adaptat necesităţilor clientului, dar multe erau fabricate din componente furate şi erau asamblate pentru copii, să se joace…
În 1990, când ITC Braşov a început să se destrame, colectivul era format din 32 de specialiști cu studii superiare, 5 tehnicieni electroniști și o secretară. Specialiştii braşoveni au renunțat la partea de cercetare fie în scopul pornirii unor afaceri pe cont propriu în țară, fie pentru un job la firme din străinătate sau chiar pentru înființarea unor firme înstrăinătate. Astfel, în prezent, foșțtii angajați ai ITC Braşov au cariere de succes nu doar în România, dar şi în Franța, Germania, Belgia, Canada sau SUA.
