Ceea ce ne imaginam a fi rămas o zonă a vieții sociale relativ necontaminată prin procesul de ,,satrapizare politică locală”, cultura brașoveană, cunoaște astăzi, mai mult decât oricând, o perioadă plasată, din punct de vedere cromatic, undeva între gri-cenușiu și negru-brun.
Capul de afiș al „stagiunii diletantismelor abuzive” din peisajul cultural al urbei noastre este ținut de câteva săptămâni de încercarea autorității locale de a pune în scenă un simulacru de concurs pentru ocuparea posturilor de management în instituțiile de cultură locale. În rol de dirijor – binecunoscuta „patroană” a artelor frumoase municipale, „inerent-interimara și inoxidabila” Cecilia Doiciu. Așa cum ne-a obișnuit de la preluarea șefiei Direcției de Relații Externe, Cultură și Evenimente din cadrul Primăriei Brașov, Cici, cum îi place să fie alintată, a reușit o „performanță” greu de egalat: ocultarea culturală a Brașovului.
Practic, în numeroșii săi ani de mandat, C. Doiciu a produs doar o impresionantă „liniște” pe harta culturală națională și internațională pe care, în prezent, Brașovul nici nu mai figurează. Iar oricine a încercat ceva în acest sens s-a lovit fatalmente de „recunoștința” d-nei director. Ne aducem aminte, desigur, de ,,debarcarea”, în 2011, a reputatului director al Operei Brașov, Cristian Mihăilescu, eveniment pe larg mediatizat în presă. După ce a preluat cu nedisimulată grabă postul domnului Mihăilescu, chimista C. Doiciu declara cu un cinism visceral, într-o conferință de presă din octombrie 2011, faptul că „domnul Cristian Mihăilescu este un colaborator foarte prețios pentru noi!„.
Atât de „prețios” încât s-a grăbit să-i facă bagajele și ulterior să-l șteargă cu buretele din memoria brașovenilor, care au trăit datorită domnului Cristian Mihăilescu o perioadă vie, frumoasă și de înaltă ținută culturală. Directorul și regizorul Cristian Mihăilescu îi obișnuise pe brașoveni cu organizarea unor evenimente de excepție care se produceau, cu o notă de firesc și normalitate, în sfârșit, într-un oraș care niciodată până atunci, și nici de atunci până în prezent, nu a contat în peisajul cultural național și internațional. Sunt nu puține voci care afirmă că regizorul Cristian Mihăilescu, dacă ar fi fost susținut, ar fi putut în câțiva ani să obțină pentru instituția pe care a condus-o titulatura de Operă Națională, așa cum a reușit cu Opera din Constanța, a cărui director a fost o bună perioadă de timp. Acest lucru ar fi însemnat implicit, pe lângă bani și prestigiu, o opțiune solidă în demersul de a obține în prezent mult râvnitul titlu de Capitală Culturală Europeană 2021 pentru Brașov. Să reținem deci: Cristian Mihăilescu – un om care „a sfințit locul” atât cât a fost lăsat să o facă!
În altă ordine de idei, la capitolul „realizări mărețe” ale d-nei Doiciu … putem să ne întrebăm: Ce folos că Brașovul are în prezent un sediu pentru Filarmonică dacă sala, și așa „chinuită” cu scaune de cea mai proastă calitate, rămâne goală și nu vibrează săptămână de săptămână, la fel ca în marile orașe din țară, prin evenimente inspirat alese și organizate?!
Ca să nu mai vorbim despre inexistența promovării dimensiunii educative și formative printr-o cultură de calitate, în special în rândul tinerilor. Dimpotrivă, în ultimii ani s-a rărit considerabil numărul evenimentelor culturale de amploare! Deși, înainte de a aduna prin cumul (financiar rentabil) cât mai multe poziții manageriale din subordine, sub forma unui interimat comod și autocratic, d-na Doiciu a ocupat ani de zile funcția de director al Direcției de Integrare Europeană din Primăria Brașov, dânsa nu a înțeles în tot acest timp cât de importante pentru comunitate sunt evenimentele culturale de amploare, că acestea duc indirect la dezvoltarea turismului în zonă dar și la creșterea vizibilității și credibilității Brașovului în competițiile pentru organizarea unor evenimente și mai importante. De exemplu Sibiul, cu bugete alocate culturii sensibil mai mici, a reușit să devină un pol de atracție pentru zeci de mii de turiști care vin an de an doar pentru Festivalul Internațional de Teatru – FITS.
În acest context, sunt poate îndreptățite câteva întrebări firești. Brașovul are un eveniment cultural comparabil cu FITS? Lăsând la o parte Sibiul putem să ne uităm la orașe și mai mici, de exemplu Brăila care organizează an de an Festivalul Hariclea Darclee, anul acesta la a 20-a ediție! Mai aproape de noi, chiar și Râşnovul are mai multe evenimente artistice decât Braşovul! Dar haideți să vă întrebăm doamnă Cecilia Doiciu și altfel: Ați reușit să creați de ani de zile ceva distinctiv în zona culturală pentru Brașov, în condițiile dispariției singurului eveniment de anvergură internațională, Cerbul de Aur?
Dacă nu ați reușit să mențineți acest festival de renume, ce ați pus în loc? Manageri ,,de casă” ai instituțiilor de cultură din oraș, prin organizarea unor concursuri în mod întemeiat contestate? Care sunt realizările dumneavoastră după 23 de ani de funcții ocupate în Primăria Brașov, care să vă recomande în locul unei demisii pe care, poate, ar fi trebuit demult să v-o dați! Strălucind prin mediocritate, văruind câteva clădiri, marginalizând și îndepărtând valorile artistice autentice și plonjând literalmente după funcții bine plătite, fără a avea capacitatea de a organiza măcar un Festival al Apei Minerale, nu credeți, neobosită doamnă Doiciu, că ar fi momentul oportun să lăsați locul cuiva mai bine ancorat în realitățile unui domeniu atât de complex și complicat ca acela al culturii, fie ea și de nivel local și să vă retrageți, eventual în zona didactică de unde ați provenit acum aproape un sfert de veac în Primăria Brașov. Nu de alta dar am auzit că în prezent ne confruntăm cu o penurie de profesori de chimie, în preuniversitar!
- Mihai Costel,
- președinte PMP Brașov
