Încep editorialul de astăzi cu una dintre principalele întrebări care ni se adresează, mai ales în această perioadă. Toamna, care aduce cu ea colorarea copacilor în nuanțe ce încântă simțurile, deschide porțile grădinițelor și al școlilor, chiar în pandemie, aduce cu sine îngrijorări legate de numeroasele episoade de infecții de căi respiratorii prin care trec copiii noștri.
Se spune, în cărțile de pediatrie, că este firesc ca copiii noștri să treacă prin cel puțin 3 episoade de acest fel într-un an însă acestea sunt mai frecvente la începutul perioadei de grădiniță și școală. Așa că să încerc să dau un răspuns cât mai corect și mai științific cu putință.
Cu toții ne naștem cu un sistem imun, înnăscut care ne ajută pe noi, inclusiv pe copiii noștri să lupte împotriva bacteriilor, fungilor, paraziților, virusurilor. El este alcătuit dintr-o rețea complexă de elemente, care toate împreună luptă pentru sănătate. Dacă vorbim despre rețea să și denumim elementele rețelei de apărare imună, astfel încât să înțelegem cu adevărat cât de complexă este ea: ganglionii limfatici, splina, măduva, rețeaua limfatică, amigdalele, timusul. Toate împreună asigură imunitatea.
Imunitatea noastră înnăscută, moștenită, intră în funcție din momentul în care ne naștem și care luptă împotriva infecțiilor din primele clipe de viață. Dacă ne imaginăm un joc video, celulele sistemului imun înnăscut practic înconjură agresorul și îl înghit pur și simplu.
Imunitatea dobândită dă naștere la anticorpi, care se formează atunci când trecem prin boală, sau facem cunoștință cu un potențial agresor mult atenuat cum se petrece, când ne vaccinăm. Practic întreaga noastră viață cunoaștem și recunoaștem microbi, microorganisme, iar această parte a sistemului nostru de apărare este mereu la datorie și ne apără.
Prin urmare am putea spune cu adevărat că sistemul imun are două mari caracteristici are memorie și specificitate își amintește la momentul potrivit de microbul, pe care îl reîntâlnește. Când nu recunoaște agresorul, atunci în mod evident va apărea boala, care va determina apariția de anticorpi- de luptători pentru sănătate.
Dacă știm aceste lucruri înțelegem că nu avem cum să avem, în afara mult discutatelor, contestatelor, aplaudatelor, vaccinuri sau de trecerea prin boală, un sirop de creștere a imunității.
Putem modula răspunsul imun, prin administrarea de vitamine despre care am tot scris în editorialele mel, precum vitamina C, Vitamina D pe care să le luăm la orice vârstă, microelemente precum zincul, seleniul. Fructele și legumele proaspete care le conțin pe acestea, le putem consuma în cantități mai mari sau mai mici, dar nu avem încă un sirop sau o soluție care să înlocuiască vaccinurile sau trecerea prin boala sezonieră.
Știu că nu este un răspuns care să placă cititorilor mei, care deja se pregătesc să mă combată cu date din media. Ca să aduc un argument în plus voi trece în revistă câteva dintre cele mai utilizate substanțe pentru creșterea imunității, cu ajutorul științei.
Combinațiile de liofilizate din 8 specii și subspecii care determină infecții respiratorii la copii, care au fost studiate în trialuri clinice mici au dovedit beneficii moderate, mai ales dacă administrarea se începe la o vârstă mai mică și mai ales la copiii care deja au trecut prin infecții repetate de tract respirator. Mai mult administrarea lor se va face ani de zile pentru potențialul beneficiu. Sunt de departe cele mai ofertante din punct de vedere al științei medicale și rămân de urmărit și de studiat.
Probioticele, mult discutate și studiate mai ales în ultima perioadă trebuie administrate pe perioade ce depășesc 6 luni pentru a observa vreun efect în ceea ce înțelegem acum prin prevenție.
Din perspectiva medicinii alternative și complementare predomină studiile experimentale pe animale de laborator. Singurul studiu extins la copii demonstrează că nu au efect în prevenirea episoadelor de infecții respiratorii.
Despre homeopatie și produsele acesteia meta-analizele atrag atenția că nu au nici un efect în prevenția recurenței episoadelor de infecții respiratorii.
Calea cercetării rămâne însă deschisă și pentru ca să aflăm care este impactul real și adevărat al diferitelor substanțe chiar ar trebui să notăm și să urmărim perseverent evoluția copiilor și a infecțiilor respiratorii sub tratament cu diferiții compuși.
Prin urmare concluzia ar fi că vaccinarea corectă este principala metodă de prevenție, utilizarea liofilizatelor ar trebui să fie urmărită corect și constant de către medicii de familie cu înregistrarea evoluției sub tratament, vitaminele C și D rămân în arsenalul nostru cunoscute ca având puteri de imunomodulare.
Într-o lume care crede încă în vorba vecinului, eu susțin și cred în puterea științei, este cel mai ușor să combați cu „mi-a spus mie cutare”, dar greu să combați cu argumente. În plus fiecare copil este un univers și deși nu ar recunoaște nimeni totuși la consultații când părinți fac o trecere în revistă a tuturor siropurilor administrate constată chiar ei că acestea nu au avut efect. De multe ori, nici nu apuc eu să intervin.
Așa că, înainte să fim categorici în afirmații mai bine să cântărim argumentele pro și contra și să analizăm cu inima și cu mintea beneficiile acțiunilor noastre, multe făcute la recomandarea vecinilor, plini de bunăvoință.
O săptămână plină de sănătate!
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, Spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Foto: Arhivă