Când eram copil și adolescent, am crescut cu ideea că lumea avea o direcție clară: spre pace. Chiar dacă aveam parte de „războiul rece”, de ruși cu focoase nucleare și chinezi cu retorici comuniste, chiar dacă existau atentate teroriste și zone instabile, marile puteri – cel puțin la nivel de discurs – militau pentru dezarmare, tratate de control al armelor și o lume în care frica de Apocalipsa nucleară era o lecție a trecutului.
Astăzi, la doar două decenii și ceva mai târziu, ne aflăm într-un context complet diferit. Reînarmarea a devenit un fenomen global, accelerat, cinic și aproape inevitabil. Nu mai vorbim doar despre echilibru strategic, ci despre întreceri directe în dezvoltarea de tehnologii letale, de la rachete hipersonice până la inteligență artificială militarizată.
Ce s-a întâmplat? Și mai ales, cât de mare este vina fostului președinte american Donald Trump în această involuție?
Dezarmarea – visul frânt al secolului XX
De-a lungul anilor ’80 și ’90, după momentele tensionate ale Războiului Rece, comunitatea internațională părea angajată într-un proces real de detensionare și control al armamentului. Tratatul INF (Intermediate-Range Nuclear Forces), semnat în 1987 între SUA și URSS, interzicea o întreagă clasă de rachete nucleare. START I și II, Tratatul de Neproliferare, chiar și dialogurile ONU privind dezarmarea convențională – toate acestea ofereau speranța unei lumi mai puțin militarizate.
Dar, începând cu anii 2000, și accelerat brutal în ultimii 5-6 ani, această tendință a fost complet inversată.
Donald Trump – catalizatorul unei noi ere a înarmării?
Donald Trump a venit la putere în 2017 cu o agendă „America First”, dar aplicarea acesteia în domeniul securității a provocat fisuri adânci în ordinea mondială postbelică. Să analizăm punctual contribuția sa:
1. Retragerea din Tratatul INF (2019)
Trump a acuzat Rusia că a încălcat tratatul și a decis retragerea unilaterală. Deși acuzațiile nu erau complet nefondate, decizia a fost lipsită de o strategie coerentă pentru a-l înlocui.
Rezultatul? O dezlegare de mâini pentru ambele tabere și relansarea cursei rachetelor cu rază medie în Europa și Asia.
2. Sistematic, subminarea cooperării internaționale
Donld Trump a alimentat un climat de neîncredere în alianțele tradiționale. NATO a fost criticată, tratatele multilaterale au fost ignorate, iar America a devenit mai previzibilă în retorică și mai imprevizibilă în acțiune.
O combinație periculoasă pentru echilibrul global. Dacă liderul „lumii libere” nu mai e dispus să conducă prin diplomație, cine o va face?
3. Încurajarea reînarmării prin exemplu
Sub Donald Trump, bugetul militar al SUA a crescut accelerat. Între 2017 și 2020, SUA a cheltuit peste 2.5 trilioane de dolari pe apărare, sub pretextul „modernizării”.
Acest gest a oferit o justificare perfectă pentru China, Rusia, India sau chiar Turcia să-și mărească propriile bugete. Când cel mai înarmat stat din lume investește masiv în arme, cine își permite să nu o facă?
Reînarmarea globală – o pandemie geopolitică
În ultimii doi ani, am asistat la o explozie a bugetelor de apărare, în parte din cauza războiului din Ucraina, în parte din frica sistemică injectată de dezechilibrele globale. Polonia, Japonia, Germania, Coreea de Sud – toate și-au dublat sau triplat alocările pentru apărare. Până și state cu tradiții pacifiste se pregătesc pentru scenarii de război.
Acest climat este întreținut de o retorică agresivă și o lipsă aproape totală de leadership moral la nivel global. Dacă în anii ’80, Reagan și Gorbaciov se întâlneau pentru tratate nucleare, astăzi liderii lumii se întâlnesc pentru contracte de armament.
Ce rămâne din idealul dezarmării?
Realitatea e cruntă: dezarmarea nu mai e pe agenda niciunui lider global. Nici Biden, nici Macron, nici Xi Jinping, nici Putin nu vorbesc despre „o lume fără arme nucleare”. Idealismul e văzut ca o slăbiciune. Cuvintele cheie sunt „descurajare”, „suveranitate”, „pregătire”.
Iar visul din copilăria noastră – o lume care se dezarmează pentru a trăi în pace – s-a transformat într-un coșmar cu drone, contractori privați și inteligență artificială pe câmpul de luptă.
Donald Trump nu a fost singurul vinovat, dar cu siguranță a fost unul dintre cei mai eficienți catalizatori ai reînarmării globale. Prin decizii unilaterale, retorică ostilă și cinism geopolitic, a accelerat ceea ce poate deveni una dintre cele mai periculoase tendințe ale secolului XXI.
Cursa înarmării nu mai e o excepție. E noua regulă. Iar omenirea, care altădată visa la dezarmare, acum visează doar să nu-i cadă o rachetă în cap.