În urmă cu câteva zile făceam mișto de greii PDL că fug ca potârnichile din Capitală, pentru că în mai toate colegiile candidații USL ieșeau cu peste 50% plus 1, conform tuturor sondajelor de opinie.
Udrea nu candidează nici la Brașov, unde furăciunile din investițiile făcute sunt de notorietate, dar nici la Buzău, zona de origine, s-a refugiat în Moldova. La fel și alți „mari maeștri“ din partidul băsescian, care sunt conștienți cât de mult bine au făcut românilor pe vremea guvernărilor Boc și Ungureanu.
Dar și bâlbele lui Crin Antonescu și incoerența lui decizională lovesc în imaginea PNL și, implicit, în cea a USL. Nu cred că mai am eu prea multe de adăugat despre mazilirea unor nume cu rezonanță din rândul liberalilor pentru a-i face favoruri ciobanului Becali. Nici peste modul prin care s-au impus nume de la centru în unele județe, deși este știută părerea oamenilor despre parașutații de la „Centru“.
Dezertarea lui Antonescu din Capitală este cel mai prost semnal pe care putea să-l dea un șef de partid și co-președinte de alianță. Iar gafele lui Antonescu nu-l afectează doar pe el, ci pe toți cei care își doresc altceva.
O altfel de politică nu se face în acest fel. Nu fugi din calea adversarului la primul semnal că s-ar putea să ai probleme. Niciun comandant de oști nu este primul care fuge din calea unui adversar doar pntru că i se par că sunt probleme. Tandemul Ponta – Antonescu a fost privit ca o pereche de luptători împotriva camarilei și corupției PDL. Cred că este ultimul ceas, dacă nu cumva a trecut și acela, în care Antonescu trebuie să se gândească serios dacă vrea să fie lider de partid și nu vrea să rămână în memoria PNL ca fiind cel care a dus pe marginea prăpastiei un partid în ascensiune la această oră.