Muzeul memorial „Casa Mureşenilor” din Brașov a găzduit conferinţa „Cavalerul aerului” – dedicată căpitan comandor aviator Eugeniu Pârvulescu.
Evocarea marelui aviator, membru al familiei Mureşenilor, la împlinirea a 115 ani de la naştere, a fost făcută de drd. Traian Constantin Dumbrăveanu.
Despre căpitanul comandor aviator Eugeniu Pârvulescu nu se cunosc multe lucruri. Puțini știu că acesta a fost membru al familiei Mureșenilor, care a avut o importanță deosebită pentru comunitatea românească din Ardeal.
„Cavalerul aerului“ s-a născut în data de 27 martie 1900. De mic copil, a fost o fire voluntară și calculată, fiind atras de științele exacte, în special de matematică, dar dovedind real talent și îndomeniul artelor și literaturii, ne spune Traian Constantin Dumbrăveanu, muzeograf la Casa Mureșenilor.
„Fiind atras de calculele matematice, s-a înscris la școala de artilerie, pe care o termină în 1922, devenind sublocotenent, dar abandonează rapid această armă, optând pentru aviație. Și la școala de ofițeri de la Cotroceni se făcea multă matematică, dar insuficientă pentru potențialul tânărului ofițer, de acee se înscrie și parcurge, în paralel, și cursurile Facultății de Matematică. După cursurile teroretice de la Cotroceni, în data de 28 martie 1923, primește oficial botezul aerului la Tecuci, pe un avion Brandemburg, dotat cu motor MAG de 100 cai putere. Instructorul său a fost marele pilot Muscalu“, ne povestește Dumbrăveanu.
„Decât o viață întreagă cioară, mai bine o zi șoim“
Eugeniu Pârvulescu era ambițios și disciplinat, înzestrat cu calități deosebite, și a făcut tot posibilul ca, de-a lungul carierei sale de zburător, să fie cât mai demn de numele de șoim. Își continuă perfecționarea, pe alte două tipuri de avioane: un Brandemburg cu motor de 220 CP și un Sopwith, instruit de cpt. Gheorghe Jienescu.
Se acomodează foarte ușor cu aceste avioane și i se permite să zboare singur. La 27 august 1923 face două radiuri în cadrul programului de școlarizare Tecuci – Focșani și Tecuci – Galați – Tecuci, luându-și după patru zile brevetul de pilot aviator. Înte anii 1923-1925 s-a perfecționat în acrobație aeriană, executând și zboruri de noapte.
Pe carnetul de zbor la lui Eugeniu Pârvulescu era următorul motto: „Decât o viață întreagă cioară, mai bine o zi șoim“.
Începe pregătirea pe avioane militare
În anul 1925 a absolvit Școala de tir și bombardament de la Mamaia și tot în acel an a reușit performanța remarcabilă de a străbate, într-o singură zi, distanța de 1.675 de kilometri la manșa unui avion Potez 25. Datorită pregătirii și ambiției sale, a fost trimis în Franța, la Școala de tir și bombardament de la Lazeaux, obținând în 1926 brevetul francez de pilot. Tot în acel an, a făcut parte din Regimentul 2 vânătoare de la Strasbourg și a luat parte la manevrele armatei franceze din acel an.
Revenit în țară în 1927, Pârvulescu a fost integrat în Flotila de luptă din București. Încearcă să doboare recordul de înălțime cu un avion Spad, ajungând la altitudinea de 8.850 de metri. Doi ani mai târziu, la bordul unui Fokker, atinge înălțimea de 8.900 de metri.
Detașat la Brașov, pentru perfecționarea avionului de vânătoare IAR 14
În anul 1932 este detașat de Inspectoratul General al Aeronauticii la fabrica IAR Brașov, ca pilot al ministrului Aerului și Marinei. Avea ca misiune punerea la punct și perfecționarea avionului de vânătoare IAR 14, derivat din IAR 11 CV, echipat cu un motor Lorraine – Dietrich, de 450 CP.
Pârvulescu a caracterizat acest model ca fiind „un avion de vânătoare foarte bun“ și a recomandat să fie fabricat în serie.
În iarna anului 1936, căpitanul aviator Eugeniu Pârvulescu primește misiunea să verifice, tot la IAR Brașov, avionul polones PZL-11, echipat cu motorul românesc IAR-K-9, pentru a-i stabili caractersticile de zbor. Deși comisia și pilotul de încercare au dat referințe negatice acestui tip de avion, în principal din cauza poziției ridicate a aripii și a formei sale, care determină o vizibilitate exterm de scăzută pentru pilot, totuși acest tip de avion a fost comandat de Minister, în detrimentul IAR 14, care era net superior.
Se căsătorește cu Florica Mureșianu
În anul 1939, Eugeniu Pârvulescu se căsătorește cu Florica, fata compozitorului Iacob Mureșioanu jr. și nepoata profesorului, gazetarului și academicianului Iacob Mureșianu, devenind membrul unei mari familii de patrioți români.
Din acel moment, diminutivul Pica, al frumoasei sale soții, va fi inscripționat pe fuzelajul avionului să de suflet, IAR 80, de la Grupul 8 Vânătoare, aflat pe Aerodromul Târgșor, de lângă Ploiești. „Astăzi, prin căsătorie, încep o nouă viață. Ascultând de îndemnuri lăuntrice și puternice, am intrat în toamna anului 1922 în aviație, dând astfel curs zborurilor și dorințelor totdeauna vii de atunci. Nici opunerile tatălui meu, nici sfătuirile burgheze ale concetățenilor, nici privilegiul de singur copil la prăinți, nimic nu mi-ar fi stăvilit drumul meu spre zbor. Hotărât și pătimaș mi-am făcut din aviație o familie. Nici nu am avut, de altfel, o alta, De acum înainte, însă, o am“, spunea la acea vreme Pârvulescu.
La 1 iulie 1941, lt. comandorul Eugen Puiu Pârvulescu a fost numit, prin ordin de zi, comandantul Grupului 8 Vânătoare, care avea două escadrile staționate pe aerodromul de la Târgșor și una pe aerodromul de la Mizil.
Trecut în rezervă, trece la catedră
La vârsta de 47 de ani, în data de 5 septembrie, este trecut în rândul cadrelor de rezervă ale Aeronauticii. După trecerea în rezervă, își dedică întreaga activitate matematicii, în calitate de profesor, însă nu a putut sta departe de marea lui iubire, aviația, consiliindu-i pe tinerii zburători la toate manifestările cu caracter aeronautic.
Pe lângă măiestria dovedită ca pilot al Forțelor Aeriene Regale, Pârvulescu a scris și numeroase lucrări de specialitate, printre care „Proiect de dotare a Aeronauticei pentru anii 1933-1940“, un studiu elaborat din punct de vedere defensiv, și „Propuneri pentru caietul de sarcini al avionului PZL“. Pasiunea pentru matematică a făcut ca, în timpul liber, să scrie o carte de literatură științifică, intitulată „Poezia matematicii“, unde aceasta era prezentată sub forma unor povestiri și întâmplări nostime.
Ultima dorință nu i-a fost îndeplinită
A plecat în ultimul său zbor în 1979, iar din păcate ultima sa dorință nu i-a auzit-o nimeni. Ar fi vrut ca, la înmormântarea sa, „…să zboare multe-multe avioane, pentru ca să afle văzduhul că apierdut un prieten“.
Casa Mureșenilor din Brașov, ne mai spune muzeograful Traian – Constantin Dumbrăveanu (foto), deține o bogată arhivă cu mărturii despre acest pilot de excepție, despre care nu se puteau spune prea multe înainte de 1989, deoarece participase cu grupul său de vânătoare, în cel de-al Doilea Război Mondial, pe Frontul de Est.
În total, între anii 1941-1945, aviația română a pierdut peste 2000 de aviatori, observatori, mecanici de avioane și militari din trupele auxiliare.