A fost odată ca niciodată o cetate în inima unei țări, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. Și în Cetatea asta, din patru în patru ani, este chemată toată suflarea ca să decidă cine va conduce destinele burgului.
Însă, împăratul regatului și-a trimis oamenii de încredere ca să vadă cum a cheltuit banii supușilor boierul cel mare din cetate. Și nu a fost mulțumit. A chemat la ordine toți supușii care se ocupe de vistierie, pe cei care se ocupat cu cumpărăturile.
Panică mare, oameni buni! Boierul cel mare nu e intangibil, cum credeau unii. Iar printre supușii luați la rost, se afla și o femeie, care nu a mai rezistat în urmă cu vreo săptămână și a vrut să termine socotelile cu lumea asta.
Gura târgului zice că s-a dus la marginea cetății și și-ar fi dat foc. A fost găsită la timp și salvată. Ca să nu dea rău în rândul prostimii, sfetnicii boierului ăl mare au zis că, de fapt, femeia o avut necazuri în dragoste. Și a fost internată la vraciul de suflete. După ce acesta a zis că nu are ce vindeca sufletește, a fost dusă la cel care poate vindeca trupul.
P.S.: Orice asemănare cu realitatea, Spitalul de Psihiatrie, Spitalul Județean Brașov etc. NU este întâmplătoare.