M-am frământat mult cum aș putea să scriu despre un subiect precum bronșiolita, de care deopotrivă ne este teamă ca părinți, dar atunci când bravăm în fața prietenilor noștri o denumim… ohhh bronșiolită?! dar și pe care îl considerăm banal. Să începem cu câteva noțiuni de bază legate de bronșiolită.
Este una dintre bolile cele mai frecvente ale sezonului toamnă-iarnă, precum și ale vârstei de sub 2 ani. Se consideră, în literatura de specialitate, că noi toți în primii noștri ani de viață, am trecut prin cel puțin un episod de bronșiolită. Bine, poate că pe vremea mea, nu era recunoscută sub această denumire dar exista în mod cert. Bronșiolita este dată în principal de virusul respirator sincițial până la 12 luni după care locul lui este luat de rinovirusuri.
Totul începe prin înfundarea nasului, obstrucție nazală, urmată de rinoree apoasă (mucișori apoși). Pare că lucrurile sunt într-un relativ echilibru, o simplă răceală (câte ascunde o astfel de exprimare) un strop de febră nu mare, undeva pe la 38.5, se asociază acestei simptomatologii complet nespecifice. Și totuși la 48 de ore apare greutatea de a respira, adică dispneea asociată cu șuierat ca torsul unei pisici, wheezing, iar la toate astea la cei foarte mici apare bătaia aripioarelor nazale, ca o fluturare de aripi care exprimă de fapt necesarul de oxigen, alături de utilizarea musculaturii accesorii intercostale exprimând severitatea evolutivă. Evident că toată lumea a învățat să utilizeze pulsoximetrele la domiciliu, iar la sugarii și copiii cu bronșiolită saturațiile în oxigen sunt undeva între 92-95%, în formele ușoare de boală. Dacă ele coboară sub 92% atunci avem insuficiența respiratorie, iar copilul va trebui internat.
Nimic nu ne pregătește pentru această evoluție, trebuie să fim de acord cu această afirmație, iar în plus nu toți copiii vor evolua la fel. Cei mai mulți dintre ei trec cu bine prin boală doar cu tratament la domiciliu iar o mică parte cei cu insuficiență respiratorie ajung să fie internați, în vreme ce un grup restrâns va ajunge pe ventilație mecanică.
Sunt absolut convinsă că în această vreme de pandemie cu toții am auzit că infecția cu SARS-CoV- 2, determină și ea insuficiență respiratorie. Când spunem aceste cuvinte… ohh bronșiolită, unii dintre noi avem o strângere de inimă, căci copiii noștri au trecut prin boală cu greutate unii au primit corticoterapie care ameliorează efortul respirator alături de aerosoli în vreme ce alții doar siropuri. Suntem cu toții atât de diferiți și reacționăm atât de diferit.
De ce ne e teamă nouă doctorilor de bronșiolită dacă este dată de virusuri? Poate pentru că de multe ori avem în fața noastră sugari cu coinfecție viro bacteriană, poate pentru că știm că prematurii au evoluție mai severă a bolii și sunt mult mai predispuși la aceasta, poate că dacă vedem un copil cu febră peste 39 de grade și cu aceste manifestări știm că trebuie internat căci a apărut o complicație.
De fapt povestea diagnosticului și tratamentului bronșiolitei este povestea unui parteneriat bazat pe respect și înțelegere între doctor și pacientul lui, alături de familia acestuia. Trebuie să știm să ne folosim de terapia cu aerosoli acasă, fără să avem așteptări mai mari decât cele oneste și anume că ameliorăm evoluția afecțiunii. Cortizon se poate administra în spital alături de oxigenoterapie.
Virusul sincițial respirator determină afectarea epiteliului respirator pe o perioadă variabilă, modelarea matematică arătând că poate dura până la 56 zile, ceea ce se corelează din perspectivă clinică cu perioada de tuse reziduală a copilului nostru după vindecarea episodului acut.
Și acum nu pot încheia subiectul fără să scriu că există vaccin care este în principal recomandat prematurilor care se nasc în perioada toamnă iarnă, tocmai pentru a scădea riscul acestora de a face boala. Vaccinul este eficient, dar este costisitor. În trialuri clinice se află molecule de medicament contra virusului respirator sincițial precum și un nou vaccin.
Este interesant de asemenea că o treime dintre sugari nu vor mai face niciodată bronșiolită, o treime vor avea wheezing recurent și cam o treime vor dezvolta astm, aceștia din urmă având și o încărcătură genetică.
Poate de aceea când aud discuțiile din jurul meu care încep cu …ohh bronșiolită! mereu am tendința să spun nimic nu este cu adevărat ceea ce pare și mai ales fiecare copil are particularitățile lui de evoluție.
Din perspectiva noastră, medicală, bronșiolita și virusurile care o determină sunt fascinante căci ele sunt ferestre către un microunivers pe care abia începem cu adevărat să îl studiem și să îl descifrăm.
Poate că nu este lipsit de interes să scriu că fiecare rând pe care îl dedicăm descrierii unor boli sau medicamente este cântărit cu grijă și se sprijină pe dovezi științifice solide.
Cred în continuare într-un parteneriat între noi ca și corp medical și Dvs ca și părinți. Cred că înainte să scriem răuvoitor despre evoluții mai puțin rapide ale acestei afecțiuni ca fiind determinate de greșeli de tratament, să ne gândim la particularități genetice și să studiem cu adevărat, căci fiecare cuvânt trebuie să fie corect rostit.
Sezonul bronșiolitelor este în plină desfășurare așa că nu uitați să fiți atenți la semnele de deteriorare care sunt cele ce determină internarea. Vă doresc o săptămână plină de gânduri bune și de sănătate.
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, Spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!