Balul plăcintelor mocănești este organizt de Asociația Cultural Sportivă ”Izvorul” Săcele. Este tradiționala petrecere a mocanilor săceleni, dinainte de Lăsatul Secului de Carne. Urmașii mocanilor săceleni, îmbrăcați în costume tradiționale, se vor întâlni astfel la o plăcintă mocănească și un pahar de vin roșu.
Balul plăcintelor mocănești – Piesa de rezistența este un război de țesut din secolul al XIX-lea
Despre plăcinta mocănească
Plăcinta mocănească, o rețetă veche de sute de ani, moștenită din moși strămoși de mocanii din Săcele, se făcea doar din făină, ouă și brânză, nu era dulce și se cocea de obicei într-o cratiță de tuci, în care se punea grăsime de gâscă.
Maria Bobeș, în vârstă de 81 de ani, care provine dintr-o familie veche de mocani săceleni, își aduce aminte cu nostalgie de vremurile în care, de sărbători, mirosul plăcintei se simțea în toată casa.
Plăcintele mocănești se făceau la ocazii deosebite sau la Lăsatul Secului, dintr-un aluat cu ouă multe și brânză de burduf foarte bună și grasă, astfel încât foile de plăcintă nu mai trebuiau unse cu margarină, ne spune tanti Maria.
Rețeta pentru 10 plăcinte
Aluatul se făcea din 15 — 20 de ouă care se amestecau cu făina, apoi se făcea un sul mare, din care se tăiau bucăți și se întindeau cu sucitorul. Se făcea o foaie rotundă pe care se punea brânză de burduf, cam de două degete grosime. Peste brânză se punea altă foaie rotundă din aluat, apoi se prindeau foile și se făcea un rulou care se punea la copt.
„Tata mare, care era cu oile în zona Dobrogei, trimitea o carte poștală prin care anunța că vine acasă cu cumnatul lui și atunci știu că era zarvă mare. Mama îl trimitea pe tata la mătușa să-i spună că vine bărbatul său acasă. Atunci mama mare tăia o gâscă, pentru că porcii erau la stână, din care făcea sarmale, friptură, dar făcea și plăcinte mocănești, care de fapt se făceau la Lăsatul Secului, dar atunci când veneau bărbații care erau plecați prin țară cu oile se făceau plăcinte cum nu se mai fac acum.
Și mama mea făcea plăcinte la ocazii deosebite. Nu erau dulci, erau făcute din aluat și brânză. Astea care se fac acum sunt niște caricaturi. Nu le zicea plăcinte mocănești cum le zice acum, le zicea plăcinte cu refrec, refrecul fiind de fapt un rulou care se făcea în jurul plăcintei pentru a se prinde mai bine cele doi foi între care era brânza. Se coceau într-o cratiță groasă de tuci în care se punea grăsime de gâscă„, povestește Maria Bobeș.
După ce se cocea, plăcinta se punea pe o farfurie întinsă și se servea cu furculița și cu cuțitul. „Eu cel puțin așa am pomenit”, spune tanti Maria.
”Plăcinta se servea cu vin. Nu se puteau mânca multe plăcinte pentru că erau grele, fiind vorba de brânză grasă de burduf. Se tăiau în clinuri ca și tortul și se puteau mânca, zic eu, cam două clinuri, mai rar o plăcintă întreagă”, își amintește Maria Bobeș.
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!