Eu nu mai sunt angajat începând cu acest an, am decis sa-mi întrerup contractul de muncă. Sincer, nu-i mai văd utilitatea, oricum era cu salariul minim pe economie ca toți patronii privați.
Din punct de vedere al pensiei nici nu mai are rost să discutăm, sunt niște bani promiși începând cu 65 de ani, dacă ai minim 35 de ani de cotizare în spate și dacă … trăiești. Știu că sună cinic, dar nu este.
Mama mea a cotizat 35 de ani la Bugetul statului român, a plătit aproape 100.000 euro la asigurarea pentru pensie. A ieșit la pensie anticipat la 56 de ani si a luat 450 de lei pe lună, din cauză că nu avea vârsta legală de pensionare, până la 59 de ani când … s-a dus. Asta înseamnă 21.600 lei, adică la cursul actual cam 4.500 euro. Avantaj statul român.
Așteptarea medie de viață în România este de 70 de ani la bărbați și 75 la femei, deci realist vorbind vei cotiza 35 de ani ca să primești pensie maxim 5 sau 10 ani. Avantaj tot statul.
Dar factorul determinant pentru renunțarea la propriul contract de muncă nu a fost neapărat legat de pensie, oricum nu o așteptam, ci de asigurarea de sănătate. 10% din salariul meu brut pleacă în fiecare lună către sistemul public de sănătate. Asta însemnă că sunt asigurat.
Bine, oricum eram asigurat, pentru că plătesc contribuție de sănătate vreo 2.500 lei și când ridic dividende, ca patron de antrepriză ce mă aflu. Dar aceea este plafonată, oricâte dividende aș ridica acela este maximul plătit. La un salariu brut de 5.000 RON pe luna, plătești 500 lei în fiecare lună, deci 6.000 lei anual.
Este vreo diferență între serviciile de sănătate pe care le primești pentru 2.500 lei pe an față de cele pentru 6.000 ? Răspunsul este nu, aceleași servicii le primești pentru că nu există pachete diferențiate în funcție de nivelul cotizației, deci mai bine plătesc doar la dividende decât și la dividende și la salariu.
Mai departe, eu am doi copii, ambii născuți la maternități private, din cauza serviciilor mai bune. Pediatrul este la privat. Am avut o intervenție chirurgicală acum trei ani, tot la privat. Analize tot la privat, că cele compensate sunt disponibile pe listă de așteptare peste trei luni.
Deci, de ce să plătesc sănătate ?
Perversitatea
cu care sunt concepute regulile după care se plătesc contribuțiile
sociale în România merge atât de departe încât nici nu putem
realiza. Dacă la pensie este clar, niște bani pe care nu-i mai vezi
niciodată, poti să le pui cruce, la sănătate vine o enormitate și
mai mare: orice concediu medical pe
care și-l ia un salariat este suportat în primele cinci zile de
către angajator !
Nu știați,
este legea în vigoare de vreo 2 ani !
După aceste cinci zile, tot angajatorul este cel care plătește efectiv banii salariatului aflat în concediu medical, urmând a-și recupera suma de le Casa de Asigurări de Sănătate. Când ? La Paștele cailor, cred că acum când scriu acest articol se rambursează indemnizațiile plătite de angajatori pentru concediile medicale de acum doi ani.
Mai mult, dacă salariatul nu a cotizat măcar șase luni la bugetul asigurărilor de sănătate primește nimic. Adică un mare concediu fără plată, din partea statului român.
Azi vedem că se votează în Parlament ca angajatorii, adică firmele, să plătească integral pentru concediile părinților care stau acasă cu copiii aflați în vacanță forțată pe motiv de coronavirus. Iar este evitat Bugetul statului, deci tot firmele suportă și factura pentru coronavirus. Vă mulțumim dragi parlamentari, păi nu sunteți voi mărinimoși pe banii noștri ?
Așa că, de ce să mai plătim asigurări, când orice notă de plată vine tot la noi?
- Sorin Bâscă
- expert contabil
