Tot mai mulți părinți observă schimbări subtile în comportamentul copiilor: retragere, nesiguranță, teamă de a răspunde sau sentimentul că nu sunt suficient de buni. În emisiunea „Culisele Zilei cu Sebastian Dan”, invitată fiind conf. univ. dr. Otilia Todor, aceasta atrage atenția asupra unui fenomen tot mai prezent în societatea actuală: creșterea cazurilor de anxietate la copii și adolescenți.
Discuția scoate în evidență cauzele acestei tendințe, rolul mediului educațional și al familiei, dar și semnele timpurii pe care părinții ar trebui să le observe pentru a interveni la timp.
Anxietatea la copii apare tot mai devreme
Întrebată dacă, din experiența sa profesională, există o creștere a cazurilor de anxietate la vârste tot mai fragede, conf. univ. dr. Otilia Todor a confirmat fără ezitare:
„Da. Anxietatea apare tot mai des, chiar și depresia la copiii mici, atunci când ei nu primesc feedback-ul corect din mediul înconjurător.”
Potrivit specialistului, presiunea academică, volumul mare de teme și lipsa unor instrumente de învățare eficiente pot genera frustrare și nesiguranță, care duc la anxietate. În lipsa unei ghidări adecvate, copilul ajunge să simtă că nu face față cerințelor.
„Atunci când au exerciții și teme multe, când există suprasolicitare și presiune asupra copilului, fără ca cineva să-i arate cum să simplifice lucrurile sau cum să-și planifice timpul, anxietatea poate apărea foarte devreme”, explică Otilia Todor.
Pericolul modelelor sociale și impactul ecranelor
Specialistul atrage atenția că perioada preadolescenței și adolescenței este una extrem de sensibilă. În această etapă se formează identitatea personală și se consolidează structura afectivă.
În același timp, copiii petrec tot mai mult timp în fața ecranelor, unde intră în contact cu modele sociale uneori imposibil de atins.
„Este perioada în care începem să fundamentăm personalitatea. Dacă partea cognitivă nu a fost bine dezvoltată, copilul nu poate selecta modelele potrivite și ajunge uneori să aleagă modele indezirabile.”
De aici apare un alt risc major: scăderea stimei de sine. Copilul începe să se compare cu imaginile idealizate pe care le vede online sau cu colegii săi și ajunge la concluzia că nu este suficient de bun.
„Stima de sine și lipsa de încredere apar atunci când copilul nu poate să arate ca modelul pe care și l-a ales sau nu poate fi ca ceilalți.”
Un semn ignorat frecvent: copilul care nu mai răspunde la școală
Un exemplu concret oferit în cadrul emisiunii arată cât de ușor pot fi interpretate greșit reacțiile copiilor.
Conf. univ. dr. Otilia Todor povestește despre discuțiile cu elevi care nu mai răspund în clasă, nu pentru că nu știu, ci pentru că nu sunt siguri că au voie.
„Am avut copii pe care i-am întrebat: Ai răspuns astăzi la școală? Iar ei mi-au spus: Nu! Nu pentru că nu știau, ci pentru că alt coleg a răspuns înaintea lor.”
Un copil i-a explicat specialistului că nu a mai spus răspunsul deoarece credea că ideea îi fusese deja „luată” de colegul care a vorbit primul.
A fost momentul în care copilul a descoperit ceva ce pentru adulți pare evident:
„S-a luminat la față când i-am spus că avem voie să gândim la fel și să dăm același răspuns.”
Astfel de situații arată cât de important este ca elevii să fie încurajați să pună întrebări și să își exprime gândurile.
De ce apar blocajele în procesul de învățare
Un alt factor important identificat de specialist este diferența dintre viteza de predare și capacitatea reală de procesare a copiilor.
Clasele numeroase, nivelul diferit de dezvoltare al elevilor și lipsa unor metode personalizate pot duce la apariția unui sentiment de neputință.
Copiii care nu au dobândit suficiente instrumente cognitive ajung să se simtă copleșiți de volumul de informații. În timp, acest lucru se transformă în anxietate, retragere sau lipsă de implicare.
Rolul părinților și al specialiștilor
Conf. univ. dr. Otilia Todor subliniază că sprijinul extern este esențial. Părinții nu trebuie să ezite să apeleze la specialiști atunci când observă dificultăți emoționale sau de adaptare la copii.
„Recomand părinților să meargă către specialiști, către psihologi, către educatori și să implice copiii în cât mai multe activități recreative și sportive.”
Activitățile extracurriculare contribuie la dezvoltarea flexibilității mentale și a capacității de adaptare. Prin sport, joc și experiențe sociale diverse, copiii își dezvoltă funcțiile cognitive și emoționale necesare pentru a face față provocărilor din mediul actual.
Într-o lume în continuă schimbare, înțelegerea timpurie a emoțiilor și dezvoltarea unor strategii sănătoase de învățare devin elemente esențiale pentru echilibrul copiilor.
Mesajul specialistului este clar: anxietatea la copii nu trebuie ignorată sau minimalizată. De multe ori, semnele pentru anxietate sunt discrete, iar intervenția timpurie poate face diferența între o dificultate temporară și o problemă emoțională de durată.
Încurajarea dialogului, susținerea emoțională și colaborarea cu specialiștii pot ajuta copiii să își dezvolte încrederea în sine și capacitatea de a face față presiunilor școlare și sociale.