În urmă cu 183 de ani, în data de 12 martie 1838, primul ziar politic al românilor ardeleni, „Gazeta de Transilvania”, vedea lumina tiparului, la Brașov. Publicația, condusă de George Barițiu și, mai târziu, de Iacob Mureșianu, a avut un rol important în lupta politică a românilor din Transilvania.
Istoricul Ovidiu Savu, șef Serviciu Istorie și Literatură Muzeul „Casa Mureșenilor”, face o scurtă incursiune în istoria primului ziar al românilor ardeleni și prezintă colaborarea publicației cu unele personalități de seamă din viața culturală și politică a românilor.
În istoria publicisticii românești „Gazeta de Transilvania” își are un rol aparte și distinct. Dacă în Țara Românească și Moldova erau apărute două publicații politice și culturale, Transilvania, care în jurul anului 1830 românii din această provincie erau peste 50 % din populație o gazetă a românilor s-a lăsat așteptată.
A fost nevoie de venirea la Brașov a lui George Barițiu în anul 1836 , absolvent a școlilor Blajului, a fost pedagog, apoi promotor cultural, ajutat de negustorii români bogați din Șcheii Brașovului sau din cetate. Brașovul devenea la 1838 primul oraș din Transilvania cu un ziar în limba română. Dintre acești negustori, sprijinitori ai școlilor și ai culturii românilor ardeleni amintim pe Gheorghe Nica, Rudolf Orghidan sau familia Iuga și Nicolau.
Încercări de apariție a unui ziar au mai fost prin Rudolf Orghidan și a sa „Foaia Duminicii”, dar un ziar politic a apărut pe data de 12 martie 1838, numindu-se „Gazeta de Transilvania, având ca prim redactor responsabil pe George Barițiu.
De un real folos în munca redacțională, primirea și traducerea articolelor din „Gazeta de Transilvania” i-au fost lui Barițiu cei doi foști colegi și prieteni din „Mica Romă” cum zicea Eminescu, adică Blaj, Andrei Mureșanu și Iacob Mureșianu.
Regretatul profesor și cercetător clujean Pompiliu Teodor îl numește pe Barițiu într-un articol de revistă din anii 80 ai secolului al XX- lea: „Iluminist ca formație și romantic liberal ca aspirație, redactorul foilor românești s-a făcut purtătorul de cuvânt al epocii care a fost străbătută de efectele conjuncțiunii naționalului cu socialul în proporții care au îngăduit depășirea elitismului din mișcarea politică a secolului precedent.”
„Gazeta de Transilvania” și suplimentul său literar „Foaie pentru minte, inimă și literatură” vor funcționa paralel sub redacția lui Barițiu. De „Foaie” se va ocupa în mod constant Andrei Mureșanu după anul 1840, când, ajutat de vărul său, Iacob Mureșianu devine profesor la gimnaziul latino-german din Brașov.
În volumul dedicat împlinirii a 150 de ani de la apariția Gazetei, dar scos în anul 1997 ca parte a anuarului Cumidava, prin grija regretatului cercetător dr. Florea Costea și a d-nei director Sanda Maria Buta, cu aportul considerabil al lui Mircea Gherman, urmașul Mureșenilor avem un articol strălucit semnat de Ioan Silviu Nistor.
Cercetătorul Ioan Nistor ne amintește că „în „Gazetă” și „Foaie” se întâlneau în calitate de corespondenți și colaboratori profesori, scriitori și oameni politici din toate teritorile românești”. Ne sunt amintiți colaboratori constanți ai Gazetei ce erau ardeleni trecuți în Principate: Florian Aaron, Ioan Maiorescu, August Treboniu Laurian, Nicolae Bălășescu ș.a.
Lor și se alătură scriitori munteni, moldoveni și basarabeni. I. Văcărescu, Anton Pann, Grigore Alexandrescu, D. Bolintineanu, N. Bălcescu, C. Bolliac, I. Ghica, G. Bianu, Ion Ionescu de la Brad, C.A. Rosetti, etc.
După înfrângerea revoluției de la 1848- 1849 G. Barițiu și Andrei Mureșanu sunt nevoiți să renunțe la „Gazeta de Transilvania” și să se mute la Sibiu. În anul 1850 și în următorii ani, Iacob Mureșianu va face demersurile necesare la autorități și va obține aprobarea pentru a continua activitatea primului ziar politic al românilor ardeleni.
După anul 1850 numele ziarului se va chema „Gazeta Transilvaniei” și îl va avea redactor responsabil pe Iacob Mureșianu.
Ca și până la jumătatea secolului al XIX-lea, Gazeta și redactorii săi nu vor avea o viață ușoară, colaboratorii și ziariștii săi confruntându-se cu opresiunile autorităților austriece. Munca de aproape 30 de ani la Gazetă a lui Iacob Mureșianu a fost una de sacrificiu, întâmpinând multe greutăți.
După publicarea „Pronunciamentului” în anul 1868 și sprijinul oferit de gazetă și Iacob Mureșianu Războiului de Independență de la 1877- 1878, ziaristul brașovean este nevoit să lase destinele Gazetei Transilvaniei în seama fiului său, dr. Aurel Mureșianu. Acesta devine primul ziarist profesionist din Transilvania.
Și el va lupta alături de alți reprezentanți ai românilor și pe cale politică, prin activitatea la Partidul Național Român. După moartea lui Aurel Mureșianu în anul 1909, destinele Gazetei vor fi preluate de Elena Mureșianu, soția lui și o apreciată pictoriță a vremii până în anul 1911.
Senioara presei românești, „Gazeta Transilvaniei” a fost preluată de Astra apoi, a avut un destin greu în timpul Marelui Război, când a fost aservită o perioadă autorităților. Iar după Marea Unire de la 1918 devine oficiosul Partidului Național Român, iar după fuziune al Partidului Național Țărănesc.
Vremurile potrivnice revin după anul 1944- 1945 când se va numi „Drum nou”, fiind aservită Partidului Comunist Român. Totuși, au fost redactori care, și în perioada comunistă au avut rubrici dedicate istoriei, Gazetei, reportaje interesante și supliment cultural informativ ce amintea de ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”.
Pe 23 decembrie 1989 apare din nou sub numele de Gazeta de Transilvania, dar în timpul crizei economice din anul 2009 își va întrerupe activitatea cel mai longeviv ziar românesc din Transilvania.
În fotografie este Redacția Gazetei Transilvaniei la 1884 cu Iacob Mureșianu, fiul, dr. Aurel Mureșainu, fiica Sevastia, redactori de ziar și un copil de vindea ziare. Originalul este în Arhiva Mureșenilor.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!