Alexandru Ilinca a venit din Orlești (Vâlcea) tocmai în Țara Făgărașului, să le arate cum meșterește el opincile legate cu nojițe, așa cum a apucat să învețe de la tatăl și bunicul său.
„Înainte să devină o meserie, fiecare își făcea în casă opincile. Pe urmă, femeile și-au mărit pretențiile și au început să-i caute pe care care făceau opinci mai frumoase și mai rezistente, iar printre cei mai buni meșteri era și tatăl meu. Eu toată viața am fost croitor, dar când am ieșit la pensie am zis să mă apuc de opinci, să nu se stingă de tot tradiția asta. Acum, umblu prin țară, îmbrăcat în straie populare. Am foarte multe costume, din multe zone ale țării. Aici, la Făgăraș, fiind zonă de munte, am pus pe mine un port ciobănesc”, își deapănă meșterul povestea, fără a se lăsa prea mult rugat.
Muzeul de acasă
Acasă, a adunat de prin sate obiectele vechi casnice și are o colecție impresionantă de opinci. Cel mai mult îl bucură când vin copiii și stă de vorbă cu ei. Ca să le facă o bucurie, le face huse la telefoanele mobile.
„Când vin elevii, în funcție de vârstă, le explic un altfel de matematică. Că opinca la bază este un dreptunghi, că materialul de bază este pielea de porc, bine argăsită și tăbăcită, să fie rezistentă, dar și să-și păstreze elasticitatea. Apoi, le arăt vechile obiecte care se foloseau în gospodăriile țărănești și cum se foloseau. Este și asta o altfel de școală. Era școala vieții a bunicilor și străbunicilor lor”, ne spune Alexandru Ilinca.
CLICK pe poze pentru a se mări!
Se ține departe de internet, să nu se strice
Artistul popular are o amărăciune: băiatul lui nu este interesat de tradiții, la fel ca majoritatea celor din vârstă cu el.
„Vedeți dumneavoastră, la doctori se moștenește meseria, la opincari nu. Toată ziua stă pe internet, el știe ce face acolo. Eu nu vreau să am de-a face cu așa ceva, să nu mă stric. Să nu mă falsific. Eu vreau să rămân cu ale mele. Dar mai sunt și oameni interesați. De exemplu, preotul Butnaru, de la Teliu, de aici din județul Brașov, m-a chemat la el. Am stat acolo vreo două-trei zile acum câțiva ani. A mobilizat tot tineretul din sat să vină să învețe cum se fac opincile. Ba, a venit și primarul și nevastă-sa. Oamenii chiar au fost interesați de ceea ce fac eu”, își amintește meșterul din Orlești.
Din vânzarea opinicilor pe la diverse târguri, unde este invitat, cu 10 -100 de lei perechea, nu se îmbogățește: „De multe ori îmi mare rău că le dau: nu se plătește nici măcar valoarea materialelor. De muncă nici nu mai vorbesc…”.
Acum, numai bogații își permit opincile
L-am întrebat de ce și-ar cumpăra cineva acum opinci, care pe vremuri era un simbol al celor săraci. A început să râdă…
„He! Heeee!… Nu tot ce facem facem pentru bani. Mulți mă disprețuiesc pentru ceea ce fac. E treaba lor, nu trebuie să fim toți la fel. Pe de altă parte, e adevărat ce ziceți. În ziua de azi, numai bogații își permit opincile. Oamenii nu mai sunt interesați de tradiții. Nu vedeți? Românii au ajuns sclavii banilor. Cine a făcut bani mulți, nu i-a făcut curat. Nu vedeți cum îi duce cu dubele? Eu nu știu cum mai ies pe stradă, să-i vadă lumea. De rușine, ar trebui să se izoleze, dar nu la mănăstire”, ne explică cum merg lucrurile în țară.