Războaiele nu schimbă doar fronturile militare, ci și echilibrul puterii politice. După mai bine de patru ani și jumătate de conflict de mare intensitate cu Rusia, Ucraina începe să traverseze o etapă în care apar tot mai vizibile tensiuni între liderii politici și cei militari.
Remanierea ministrului Apărării, Mihailo Fedorov, urmată de acuzațiile publice lansate la adresa comandantului-șef Oleksandr Sîrski, reprezintă probabil cel mai grav conflict intern făcut public de la începutul invaziei ruse.
Întrebarea care apare firesc este dacă aceste evoluții indică doar o dispută administrativă sau dacă ele marchează începutul apariției unei alternative politice credibile la președintele Volodimir Zelenski.
Răspunsul este mai complex decât pare.
Erodarea politică a lui Zelenski este un fenomen normal în timp de război
Volodimir Zelenski rămâne, potrivit majorității sondajelor realizate în Ucraina de institute precum Rating Group, KIIS (Kyiv International Institute of Sociology) și Centrul Razumkov, unul dintre cei mai populari lideri politici ai țării.
Totuși, această popularitate nu mai este comparabilă cu nivelul excepțional din 2022.
Acest lucru este firesc.
În orice conflict prelungit apar: oboseala populației, costuri economice uriașe, mobilizare militară permanentă, milioane de refugiați, presiune psihologică… Toate acestea afectează inevitabil imaginea oricărui lider, indiferent de țară.
Mai mulți analiști de la institute precum Carnegie Europe, Chatham House sau European Council on Foreign Relations au remarcat în ultimii doi ani că Ucraina intră într-o etapă în care succesul militar nu mai este suficient pentru menținerea consensului politic intern.
Conflictul Fedorov – Sîrski este mai important decât pare
Până acum, divergențele din conducerea ucraineană au rămas în mare parte în spatele ușilor închise. Declarațiile lui Mihailo Fedorov schimbă această regulă. El nu l-a criticat doar pe generalul Oleksandr Sîrski.
A afirmat public că i-a cerut lui Zelenski demiterea comandantului armatei, reformele sale au fost blocate, conducerea armatei are o mentalitate sovietică sau că actualul sistem de mobilizare alimentează nemulțumirea populației.
Aceste acuzații ating una dintre cele mai sensibile teme din Ucraina: recrutarea militară. Numeroase relatări ale presei ucrainene independente, inclusiv Ukrainska Pravda, NV.ua și Kyiv Independent, au documentat în ultimele luni incidente privind mobilizarea forțată și tensiunile dintre populație și centrele teritoriale de recrutare.
Acest subiect devine unul dintre cele mai dificile pentru administrația Zelenski.
Cine este, de fapt, Mihailo Fedorov?
Pentru publicul occidental, Fedorov este cunoscut mai ales ca arhitect al digitalizării Ucrainei și unul dintre cei mai eficienți miniștri ai guvernului. În ultimii ani, el și-a construit imaginea de politician reformist, apropiat de generația tânără și orientat către tehnologie.
În noul său rol la Apărare, a promovat dezvoltarea industriei dronelor, digitalizarea achizițiilor, măsuri anticorupție, testarea cu poligraf în anumite structuri și modernizarea logisticii militare.
Aceste reforme i-au adus atât apreciere internă în Ucraina, cât și recunoaștere din partea unor parteneri occidentali. Nu întâmplător, protestele organizate în sprijinul său sunt considerate neobișnuite într-o țară aflată în război.
Există deja o alternativă politică la Zelenski?
Deocamdată, nu. Există însă câteva elemente noi. Fedorov începe să capete profil politic propriu. Până acum era perceput drept un membru al echipei Zelenski. Astăzi apare pentru prima dată ca un politician dispus să își critice public propriul președinte și conducerea armatei. Aceasta reprezintă o schimbare importantă.
Sprijinul parlamentar contează. Faptul că mai mulți deputați critici față de Zelenski au apărut alături de Fedorov sugerează existența unui nucleu politic dispus să susțină reforme diferite de cele promovate de actuala administrație. Nu înseamnă încă formarea unei opoziții organizate. Dar poate reprezenta începutul unei platforme politice.
Tema mobilizării din Ucraina poate deveni decisivă. Dacă războiul continuă și în 2027, presiunea asupra societății va crește. Mobilizarea militară este probabil cea mai sensibilă problemă internă din Ucraina.
Un politician care propune un sistem mai predictibil, precum contractele pe durată determinată invocate de Fedorov, ar putea găsi un electorat receptiv.
Există și argumente împotriva unei schimbări rapide în Ucraina
Pe de altă parte, există motive solide pentru care Zelenski rămâne favorit. Legitimitatea de război… În timpul conflictelor majore, societățile tind să prefere continuitatea conducerii. Schimbarea liderului în timpul războiului implică riscuri politice și militare.
Apoi, relația cu partenerii occidentali. Zelenski beneficiază încă de relații instituționale consolidate cu Statele Unite, Uniunea Europeană și NATO. Orice succesor ar avea nevoie de timp pentru a construi același nivel de încredere.
Nu în ultimul rând, alegerile rămân suspendate. În prezent, legislația ucraineană nu permite organizarea alegerilor în perioada legii marțiale. Așadar, orice eventuală competiție electorală depinde în primul rând de evoluția războiului.
Sîrski rămâne o figură influentă
Criticile la adresa generalului Oleksandr Sîrski nu înseamnă automat că acesta și-a pierdut sprijinul. El conduce armata într-un context extrem de dificil și beneficiază în continuare de încrederea președintelui Zelenski.
În mediile militare există atât susținători, cât și critici ai stilului său de comandă, iar evaluarea activității sale este strâns legată de evoluția operațiunilor de pe front.
Ce spun experiențele altor state aflate în război?
Istoria arată că liderii politici aflați în război trec adesea printr-o erodare a popularității, chiar dacă inițial beneficiază de un sprijin foarte ridicat. Exemple precum Winston Churchill în Marea Britanie după Al Doilea Război Mondial sau lideri ai unor state implicate în conflicte prelungite arată că succesul militar și susținerea electorală nu merg întotdeauna în paralel.
În același timp, apariția unor figuri reformiste în interiorul puterii este un fenomen obișnuit în perioadele de criză. Nu toate aceste figuri devin însă automat candidați credibili la președinție.
Deocamdată, Zelenski rămâne liderul cu cea mai mare legitimitate internă și externă
Remanierea lui Mihailo Fedorov și conflictul deschis cu generalul Oleksandr Sîrski reprezintă unul dintre cele mai importante episoade politice interne din Ucraina de la începutul invaziei ruse.
Totuși, ar fi prematur să afirmăm că Ucraina are deja o alternativă consolidată la Volodimir Zelenski. Mai degrabă, aceste evoluții indică apariția unor fisuri în consensul politic și militar care a caracterizat primii ani ai războiului.
Dacă războiul se prelungește, iar presiunile economice și sociale cresc, este posibil ca figuri precum Mihailo Fedorov să capete o vizibilitate și o influență politică mai mare. Deocamdată însă, Zelenski rămâne liderul cu cea mai mare legitimitate internă și externă, iar orice schimbare de putere depinde atât de evoluția conflictului, cât și de momentul în care Ucraina va putea organiza din nou alegeri.