Alexandru Ioan Cuza, cunoscut ca „Domnul Unirii”, a fost primul domnitor al Principatelor Române între 1859 și 1866. Născut la Bârlad pe 20 martie 1820, provenea dintr-o veche familie de dregători din Moldova, având un impact semnificativ asupra istoriei naționale.
Alexandru Ioan Cuza, o istorie zbuciumată
A studiat la Paris, obținând bacalaureatul în litere în 1835, și a urmat cursuri de drept și medicină la Pavia și Bologna, însă nu le-a finalizat. În 1837, a intrat în armată, iar în 1840 a plecat din nou la Paris. În 1844, s-a căsătorit cu Elena Rosetti, fiica unui important dregător moldovean.
În 1848, Cuza s-a alăturat revoluționarilor moldoveni și a susținut un program de reforme. Deși mișcarea a fost înăbușită, Cuza a reușit să fugă cu ajutorul consulului englez, refugindu-se la Brăila și apoi în Transilvania, unde a participat la Marea Adunare Națională de la Blaj. A revenit în țară și a ocupat diverse funcții importante, inclusiv președinte al Tribunalului Covurlui și director al Ministerului de Interne al Moldovei. În 1857, demisionează din funcția de pârcălab din cauza falsificării alegerilor pentru Adunarea Ad-hoc.
Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei pe 5/17 ianuarie 1859, iar pe 24 ianuarie/5 februarie 1859 a fost ales și domnitor al Țării Românești, consolidând Unirea celor două principate. Recunoașterea oficială a dublei alegeri a venit în aprilie 1859, iar unirea politică și administrativă a fost completă în 1861, când Cuza a proclamat Unirea definitivă a Principatelor.
Domnia sa a fost marcată de reforme majore care au modernizat România
Inclusiv unificarea sistemului fiscal, crearea unui sistem judiciar comun și adoptarea unei noi constituții. Cuza a promovat și reforme sociale, precum secularizarea averilor mănăstirești și împroprietărirea țăranilor. Cu toate acestea, în 1866, din cauza presiunilor interne și externe, Alexandru Ioan Cuza a fost forțat să abdice, iar puterea a fost preluată de o Locotenență Domnească.
Alexandru Ioan Cuza a trăit în exil după abdicare, stabilindu-se la Viena, apoi la Florența, iar la 15 mai 1873 a decedat în Germania, la Heidelberg. Rămășițele sale au fost aduse în țară și înmormântate la Ruginoasa, județul Iași, iar ulterior, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate în Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde se află și astăzi.
Alexandru Ioan Cuza și Brașovul
Alexandru Ioan Cuza împreună cu mai mulţi revoluţionari au fost găzduiţi de braşoveni şi au pus la cale paşii revoluţiei paşoptiste şi ulterior au unirii. Drept răsplată când a ajuns domnitor, Cuza a dat bani pentru dezvoltarea gimnaziului de la Braşov.
Un prim popas al vitorului domn al Principatelor îl aflam în conditiile revolutiei paşoptiste, când împreuna cu mai mulţi domni veniţi de pe Campia Libertaţii de la Blaj, sunt găzduiţi de braşoveni. O placă comemorativă de pe str. Poarta Schei nr.3 arată că în 1848 aici au pososit personalităţi de frunte: Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Ion Eliade Rădulescu, Cristian Tell, Gheorghe Magheru.
Cuza a fost martor şi colaborator la editarea, tot la Braşov, a celor doua documente, devenite platforme revolutionare: „În numele Moldovei, a omenirii si a lui Dumnezeu” si „Prinţipurile noastre pentru reformarea patriei”, ambele formulate şi redactate de Vasile Alecsandri împreună cu revoluţionarii moldoveni şi munteni prezenţi la Braşov.
Bani pentru gimnaziul în limba română de la Brașov
Alexandru Ioan Cuza a aflat atunci şi de eforturile făcute de braşoveni pentru înfiinţarea unui gimnaziu în limba română. După ce a urcat pe tron a încuviinţat plătirea anuală a daniei de 18.500 lei din partea Moldovei si 15.750 din partea Munteniei (total 500 galbeni), bani cu care s-a înfiinţat gimnaziul care a şi fort recunoscut de autorităţi în 13 octombrie 1860. Se mai pastrează si azi în Şchei ştampa reprezentând imaginea gimnaziului, realizată de Ion Maoiescu la Viena doar în 500 de exemplare şi prezentată Principelul Cuza.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a stat la Braşov şi în exil, după ce a fost detronat. A stat ascuns două săptămâni într-o casă din Braşov de pe strada Lungă. Pe atunci clădirea se numea Hanul Cerbul de Aur. De la Braşov Cuza a plecat în exil la Viena. Şederea marelui domnitor nu a trecut neobservată. Casa este acum hotel şi pe faţadă există o plăcuţă care anunţă că acolo a locuit domnitorul Alexandru Ioan Cuza
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!