Dintre toate sărbătorile populare româneşti, dar şi creştineşti, sărbătoarea Crăciunului este, probabil, cea mai iubită şi cea mai aşteptată, fiind însoţită de multe tradiţii şi obiceiuri.
În Ajunul Crăciunului oamenii fac ultimele pregătiri pentru Crăciun. La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai bine tradițiile acestei sărbători.
Gospodinele pregătesc covrigi, colaci (care, în tradiția populară, trebuie să amintească de înfășurarea unei mâini cu degetele întinse aparținând Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Domnului la nașterea pruncului și căreia i-au fost tăiate mâinile).
Colacii sunt pregătiți pentru colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sunt dați colindătorilor copii, colăceii sunt pentru colindătorii mai numeroși, iar colacii vor fi ai flăcăilor și ai colindătorilor neamuri.
Există multe tradiții și obiceiuri legate de Ajunul Crăciunului și, chiar dacă unele dintre ele au fost înlocuite, multe altele s-au păstrat.
Între cele mai îndrăgite obiceiuri din Ajun, sunt colindele de Crăciun, care anunță Nașterea Domnului. Tradiția spune că Dumnezeu a lăsat colindele pe pământ, special ca să ne mai scape de păcate, iar când acestea nu se vor mai auzi, vor ieși Diavolii pe pământ.
Colindul
Dintre obiceiurile românești, cel care a ajuns aproape să se identifice cu sărbătoarea Crăciunului este colindul. Tradiţia colindelor şi a cetelor de colindători care merg din casă în casă, transmiţând prin texte cântate sau strigate, prin măşti, recuzită, dansuri, urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an, este foarte veche.
În Ajunul Crăciunului, cete de colindători merg la casele oamenilor cântând ”Bună dimineața la Moș Ajun”. Dacă gazda le deschide, copiii primesc nuci, covrigi, colaci, mere sau bani.
În zilele noastre colindul copiilor s-a degradat ca semnificație, în special în zonele urbane. În zonele rurale, colindul copiilor păstrează încă frumusețea și emoția de altădată, cetele de colindători mergând pe ulițe și cântând .
În unele zone ale țării se păstrează tradiția ca tinerii care colindă să fie îmbrăcați în costume populare.
Colindele sunt religioase şi laice. Cele religioase sunt colindele Domnului Iisus (În drum spre Viflaim, Naşterea Domnului, Vestirea Păstorilor, Închinarea Păstorilor, Pornirea Magilor după stea, Închinarea Magilor) şi colindele Sfinţilor (Colindul Crăciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion), se arată în volumul „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).
Împodobirea bradului
Decorarea bradului este una dintre cele mai iubite tradiții din sezonul rece, însă puține persoane respectă data la care ar trebui făcut acest obicei. Oamenii își aleg momentul potrivit în funcție de timpul lor liber și dacă apare vreo ocazie specială în familie. Însă bradul ar trebui împodobit în Ajunul Craciunului, anume în seara de 24 decembrie.
În zilele noastre împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul rural cât și urban, odată cu așteptarea în seara de Ajun a lui Moș Crăciun. În povestirile părinților noștri, de cele mai multe ori bradul era adus de Moș Gerilă sau Moș Crăciun, atunci când copiii dormeau. Sau în locul lui Moș Crăciun nu apucau să vadă decât bradul trecând pe sub fereastră.
Din plastic sau natural, bradul nu lipsește din nici o casă în Sfânta seară a Crăciunului și cu o nerăbdare crescută așteptăm înfrigurați cu mic și mare momentul magic al împodobirii bradului.
Beteala, globulețele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor și a luminițelor colorate ce dau parcă viață bradului, steaua vestitoare a Nașterii Domnului Iisus cocoțată în vârful bradului, îngerașii care ne îndeamnă să trăim emoțiile Nașterii Pruncului Sfânt, toate ne anunță Seara cea Mare.
Împodobirea și sfințirea mesei
Împodobirea mesei din seara de Ajun diferă de la o zonă la alta, dar are în comun faptul că toate bucatele sunt de post. Nimeni dintre cei ai casei nu are voie să guste până ce preotul nu binecuvântează masa, nu gustă din felurile de mâncare și nu cinstește un pahar cu vin. La plecare, părintele ia banii de sub fața de masă, doi colăcei și o parte din vinul din sticlă, iar dascălii poartă traistele de colaci.
Sfințirea mesei de Ajun și vestirea Nașterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoți și însoțitorii acestuia. În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze până se ivește prima stea de seară, care amintește de steaua observată de magii de la Răsărit. Până atunci nu trebuie să se mănânce nimic și astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc și va fi mai demn pentru Sfânta Împărtășanie.
Există credința că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid și de acest moment nu se pot bucura decât oamenii buni, iar cetele îngerești pot fi auzite doar de cei curați la suflete. Deschiderea cerului permite oricărui creștin să își pună o dorință, care cu certitudine se va îndeplini.
Seara de Ajun este o seară de bucurie și liniște sufletească, dedicată Nașterii lui Iisus Hristos. De asemenea, în această noapte, toată lumea îl așteaptă pe Moș Crăciun, încărcat de daruri pentru cei care au fost cuminți tot anul.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!