La prima vedere pare că nu ar exista o legătură între aleea betonată de lângă Ghimbav și celebra capodoperă cinematografică de la începutul anilor ’50, Un tramvai numit dorință. Asta dacă facem abstracție de faptul că rolul principal în acel film era deținut de nu mai puțin celebrul actor Marlon Brando, cel care l-a întruchipat ca nimeni altul și pe celebrul Don Vito Corleone din ecranizarea The Godfather (Nașul). Un film despre o societate paralelă, coruptă până la un paroxism cu aparență de normalitate, având ca rezultat confiscarea destinelor unor largi grupuri sociale.
Despre aeroportul Brașov-Ghimbav s-a tot discutat în ultimii ani, până la suprasaturare. Subiectul, încă la modă, poate fi asemuit cu o fată frumoasă dar fără posibilități, care e nevoită să-i „distreze” pe toți fruntașii satului pentru a face rost de bani pentru un bilet de avion. Însă, mai grav este că, dincolo de acest clișeu idilic balcanic, biata de ea, avionul va trebui să-l ia tot de la Otopeni, Cluj, Tg Mureș ori Sibiu.
Și asta nu din cauza desantului de castori diversioniști, „rătăciți” exact în zona de interes, ci datorită unei specii ceva mai bipede, prevăzute cu camuflaj eficient, piele groasă și buzunare adânci. În continuarea epopeii ce datează de aproape un deceniu, povestea spune că în ianuarie a.c. au intervenit tranșant parlamentarii României, sătui fiind probabil de atâta lobby „agresiv și neântrerupt” făcut de aleșii de sub Tâmpa.
Aceștia au purces la actul decizional și au hotărât trecerea unor parcele din domeniul statului în cel al județului Brașov. Asta după aproape 8 ani! Dar, ce să vezi? Surpriză: trecerea unei suprafeţe de teren din administrarea notoriului Institut al Cartofului din Braşov în administrarea Consiliului Judeţean Braşov nu se poate perfecta datorită faptului că datele cadastrale din anexă nu mai corespund cu cele din cartea funciară! „S-a mers cum a fost în 2007 pe parcele cadastrale, ori acum intervenind numerele top, deci cu cartea funciară, la transcriere s-a greşit în sensul că au fost trecute parcelele din 2007”, spunea la începutul anului Adrian Ibănescu, arhitectul şef al judeţului Braşov. Întrebarea firească aici ar fi ce s-a întâmplat între timp cu suprafețele din zonă, știut fiind că acolo terenurile aparțineau Institutului Cartofului, unui cioban (expropiat) și ADS? Acest nou impediment venea după ce în 2014 expirase perioada legală de 5 ani prevăzută pentru terminarea construcției aeroportului, iar Consiliul Judeţean Brașov pierdea astfel dreptul de administrare asupra terenului.
După ce terenul a revenit în proprietatea statului, responsabili din Ministerul mediului, bizar de apropiați de orașul nostru, au hotărât ca în zona viitorului aeroport să fie declarată o arie protejată pentru castori.
În tot acest timp tot ce s-a reușit, de formă, a fost o potecă de beton, hai să-i spunem de acum „aleea mincinoșilor„, împrejmuită de un gard, probabil ca să nu mai permită turmelor de oi să pască slodode în perimetru. Gard care face periodic obiectul unor tolerabile sustrageri. Mai aflăm și că investițiile de la aeroport, de până în prezent, se cifrează la 24,7 de milioane de euro, însă aceasta este doar o estimare, cifra exactă urmând să fie stabilită după ce va fi efectuat un audit extern.
Da, ați citit corect: peste 24 milioane de euro. Și o serie de firme care, după ce au încasat sume grase, au intrat în insolvență. Este vorba, printre altele de binecunoscutele afaceri locale/regionale Vectra, Kasim Emaka ori, mai nou, Conforest SA. Rațiunea pentru care proiectul mai excită încă papila dorințelor unora dintre corifeii urbei, atinge culmi nebănuite ale suprarealismului administrativ. Citez: „Având în vedere importanţa regională a acestei investiţii, eforturile financiare făcute până în prezent de administraţia publică judeţeană, rezultatele studiilor KPMG şi Universitatea Transilvania care relevă fezabilitatea şi sustenabilitatea acestei investiţii (peste 500.000 pasageri pe an din primul an de funcţionare la care se adaugă componenta cargo) […] la care au participat consilieri locali, județeni, reprezentanţii Instituţiei Prefectului Braşov, ai Primăriei, doi parlamentari braşoveni şi reprezentantul OCPI Braşov, urmează ca plenul Consiliului Local Braşov să hotărască, în principiu, asupra aprobării asocierii dintre Judeţul Braşov şi Municipiul Braşov cu scopul de a finaliza obiectivul de investiţie Aeroport Internaţional Braşov – Ghimbav” se arăta astă iarnă în expunerea de motive a proiectului de hotărâre supus aprobării aleşilor locali braşoveni.
Deci investiția este și fezabilă și sustenabilă! Ar fi interesant de știut cât și de unde s-au plătit pentru aceste studii, precum și care au fost criteriile care au stat la baza acestora?! Și, mai exact, cine din cadrul Universității Transilvania a elaborat efectiv aceste studii. Nu de alta, dar se știe apetitul politic și corporatist al multor cadre universitare din această instituție.
În prezent, noutățile nu sună deloc mai bine! În privința neconcordanțelor cadastrale, anul trecut Parlamentul a aprobat trecerea unui număr de aproximativ 200 de ha din patrimoniul Institutului Cartofului către Consiliul Județean. Însă, la fel ca la majoritatea celorlalte Institute de cercetări din zonă, din motive „neelucidate”încă, s-au produs numeroase „alunecări de teren” astfel că în actul normativ mai sus invocat s-au strecurat o serie de greșeli în numerele de identificare a parcelelor destinate aeroportului.
În opinia mea, suspecții de serviciu în această privință nu pot fi decât aceeași nesățioși castori, care, realizând că se află sub oblăduirea Ministerului Mediului, s-au dedat la aberații culinare și au devorat cartofii seculari ai Institutului, destabilizând astfel ecosistemul și creând confuzie funciară. Reprezentanții CJ Brașov, în perplexitatea lor aproape reală, au emanat o nouă soluție aristotelică: fie modificarea anexei la lege, fie Guvernul să dea o Ordonanță care să excludă din ecuație Institutul Cartoforului (pardon Cartofului). Iar pentru a închide cercul vicios, Parlamentul este solicitat să adopte o nouă lege care să prevadă acest aspect.
La acest moment mecanismul de mers în gol este din nou pus în funcțiune: vicepresedintele CJ face binecunoscutul apel la toți parlamentarii de Brașov să „dea totul pe teren”și să „împingă lucrurile”, așa cum doar ei știu să o facă! Apoi enumeră elementele lipsă ale investiției: turn de control, suprafețe de mișcare, terminal, hangare e.t.c., adică aproape tot. Și enunță impasibil nota de plată: câteva zeci de milioane de euro. Din sursele noastre ar fi vorba de doar 50 milioane de euro – un mărunțiș. Bine totuși că avem perspectivă: CJ Brașov a accesat un credit de 3,5 milioane euro pentru continuarea lucrărilor.
La rândul său, municipalitatea a anunțat că asocierea cu Primăria pe acest proiect va continua doar după un nou studiu de fezabilitate și prezentarea de către reprezentanții CJ a unui raport al cheltuielilor finale. Deci, conform unui vechi slogan: „Nicio investiție fără o serie, cât mai lungă, de studii”! Dar de ce trebuia să se elaboreze un nou studiu de fezabilitate? Simplu. Pentru că a mai apărut o problemă – îndiguirea unui pârâu care și-a făcut prostul obicei să treacă, ați ghicit, exact prin perimetrul nenorocosului nostru aeroport.
Cadou de la – nu o să credeți – însuși marele prieten al „castorilor imobiliari”, Ministerul Mediului. Firicelul de apă are și un nume, Besălcin, și face parte dintr-un mare proiect de regularizare al râului Bârsa râu care trece tocmai pe lângă Feldioara. Totuși, gânditorii de la CJBV au găsit o soluție la noul șantaj al celor de la mediu: vor pune mana pe lopeți și vor devia acest pârâu, evitând cu acestă ocazie și niște expropieri de terenuri private din zona aeroportului, economisind cu aceast prilej și fabuloasa sumă de 4 milioane de firfirei.
În concluzie, saga aeroportului Brașov –Ghimbav continuă cu o nouă serie de episoade. În curând vom aniversa un deceniu pe platourile de filmare a acestei superproducții a telenovelei cu titlul „Brașovean – mereu tânăr și liniștit”. Asta în timp ce „simbriașii” noștri politicieni brașoveni, care s-au remarcat de-a lungul anilor în Parlamentul ori ministerele din București, au întors demult spatele locului pe îl reprezintă, „înjosindu-se” doar din 4 în 4 ani să ia pomană de acasă pentru a-și continua afacerile în capitală. Aceeași care își pun acum în capul listei din programul politic, cu nonșalanță, ca un mărțișor ieftin, tema cu aeroportul iluzilor.
Poate că ar fi timpul să facem revizia pistei aeroportului, să-i îmbarcăm într-un low cost și să le oferim un bilet, doar dus, până la Otopeni, de unde să se poată întoarce numai pe autostrada Comarnic-Brașov. Până atunci să le urăm „Cer senin și … Vaya con Dios”.
- Mihai Costel,
- candidat Primăria Braşov din partea PMP