Există oameni care trăiesc între două lumi aparent paralele, unite doar de o precizie chirurgicală și de un curaj pe care nu mulți îl posedă. Ziua, sub luminile reci ale halei de la IAR Ghimbav, Adrian-Octavian Ghimbășan trudește pentru a reda siguranța elicopterelor care brăzdează cerul.
Este o lume a metalului, a structurilor de aviație și a responsabilității milimetrice. Însă, imediat ce scoate combinezonul de lucru, Adrian lasă în urmă tehnologia de ultimă oră pentru a se întoarce la o pasiune veche de secole, acolo unde „motoarele” au inimă și bat în ritmul galopului.
La doar 28 de ani, Adrian Ghimbășan nu este doar un tinichigiu structurist de elită; este un fiu al Brașovului Vechi care, de 13 ani încoace, onorează o moștenire primită de la fratele său. Când îmbracă costumul de June, Adrian nu mai este specialistul care repară „păsări de fier”, ci devine păstrătorul unei tradiții ce refuză să apună.
Cu mâinile care dimineața verifică caroserii de aviație, seara îngrijește cu sfințenie cei doi cai ai săi, pregătindu-se pentru momentul în care ulițele Brașovului vor răsuna sub copite, într-un ritual al mândriei și al continuității.
Vă invităm să descoperiți povestea unui tânăr pentru care disciplina aviației și libertatea din șa nu sunt doar meserie și hobby, ci două fețe ale aceleiași monede: o viață trăită cu rost, cu respect pentru cer și cu rădăcini adânc înfipte în pământul strămoșesc al Junilor.
13 ani de mândrie în Brașovul Vechi
La doar 28 de ani, Adrian Ghimbășan nu este doar un tinichigiu structurist de elită; este un fiu al Brașovului Vechi care, de 13 ani încoace, onorează o moștenire primită de la fratele său. Avea doar 15 ani când a îmbrăcat pentru prima dată haina de June. Era un adolescent „slăbuț”, după cum își amintește râzând, care privea cu un amestec de teamă și admirație caii de 800 de kilograme pe care trebuia să îi strunească.
„În prima zi am simțit o fericire enormă. Dar cel mai frumos sentiment a fost la paradă. Să vezi oamenii pe margine aplaudându-te… E ceva ce nu poți descrie în cuvinte”, mărturisește Adrian Ghimbășan.
Acea susținere a publicului a fost scânteia care a transformat curiozitatea în destin. Astăzi, el nu mai este doar un membru, ci un stâlp al Societății Junilor Brașovecheni, ocupând din 2024 funcția de casier – o dovadă de încredere supremă din partea unei comunități care pune preț pe onoare și responsabilitate.
Adrian Ghimbășan – Bogăția de a avea două familii
Drumul de la simplu membru la vătraf nu a fost parcurs singur. În spatele ținutei impecabile cu care Adrian pleacă la defilări se află o întreagă „armată” de suflet. Soția sa, Ana-Maria, i-a înțeles pasiunea încă de la primele întâlniri.
„A înțeles că acest obicei ocupă un loc în inima mea și nu îl voi da niciodată la o parte. Vedea cu câtă fericire îi povesteam despre juni”, spune el.
Alături de părinți, frate și cumnată, familia a fost cea care l-a susținut în anii grei de pregătire pentru gradele de sutaș, armaș și, în final, vătaf. Pentru Adrian Ghimbășan , Junii sunt „a doua familie”, un grup legat nu doar de haine de sărbătoare, ci de Ajunuri petrecute la colindat și ore întregi de rugăciune și comuniune la biserică.
„Sufletele pereche” cu patru picioare
Dacă în hală precizia este dictată de fișa tehnică, acasă, în grajd, regula este una singură: energia. Adrian Ghimbășan deține doi cai, animalele despre care spune că sunt singurele capabile să îi „fure” oboseala după o zi istovitoare.
„Când intru la ei să le dau de mâncare, uit totul. Ei sunt animale inteligente, îți preiau starea imediat. Nu e bine să vii încărcat negativ, pentru că simt”, explică tânărul. Pentru el, relația cu calul este una de oglindire. A învățat să fie stăpân pe sine pentru ca animalul să îi ofere încredere.
Într-o lume acaparată de ecrane și telefoane de ultimă generație, Adrian Ghimbășan a ales calea cea grea, dar plină de recompense: munca brută, mirosul de animal și liniștea câmpului.
„Calul suferă cu tine și te ajută să treci peste momentele dificile. Este un sentiment pe care o mașină scumpă sau un telefon de ultimă oră nu ți-l pot oferi niciodată.”
Între „nou” și „vechi”: O viață trăită cu rost
Absolvent de studii economice, dar specialist în structuri de aviație, Adrian-Octavian Ghimbășan este dovada vie că modernitatea nu trebuie să ucidă tradiția. Cea mai mare provocare a sa nu a fost repararea unui elicopter complex, ci învingerea fricii de a încăleca pentru prima dată. A reușit prin antrenament și prin acea seriozitate milimetrică pe care o aplică și la serviciu.
Mesajul lui pentru generația sa este unul simplu, dar percutant: „La cum evoluează totul, tehnologia ne acaparează. E păcat să pierdem o tradiție așa frumoasă. Măcar să mai avem ceva al nostru!”
Atunci când ulițele Brașovului vor răsuna din nou sub copite, priviți cu atenție chipul tânărului June. Veți vedea acolo nu doar un spectacol, ci o viață trăită cu rost, un om care știe să repare aripi de fier, dar care are nevoie de inima unui cal pentru a zbura cu adevărat.

