Scandalul privind distribuirea gratuită de absorbante menstruale în școlile din Brașov, inițiat de consiliera USR Ilinca Ghiza în 2025, a stârnit o dezbatere aprinsă.
Proiectul, care vizează instalarea de dispensere în trei școli din medii defavorizate, a fost blocat de primar, invocând lipsa fondurilor în contextul austerității economice. În timp ce susținătorii vorbesc despre combaterea sărăciei menstruale și promovarea echității, criticii văd în inițiativă o manevră politică populistă, care ridică întrebări practice și etice.
Este oare acest proiect o soluție reală sau doar un gest de imagine? Un ziarist de la transilvania365.ro s-a trezit cu zeci de plângeri la Combaterea Discriminării, deși nu el a scris articolul pe această temă, ci o colegă… Bine, nu e cazul sa mai menționăm că sunt copy-paste de la membrii USR… Atât i-a dus capul, ca să îl cităm pe fostul de tristă amintire pentru comunitate, Coliban.
Dr, de ce să ne oprim la absorbante pentru adolescente? De ce să nu extindem logica la scutece gratuite în creșe sau alte nevoi de igienă? Haideți să disecăm obiectiv această controversă, explorând atât meritele, cât și riscurile de manipulare.
Sărăcia menstruală: O problemă reală, dar cât de urgentă?
Sărăcia menstruală afectează peste 350.000 de adolescente din România, conform estimărilor ONG-urilor precum Asociația Iele-Sânziene. Lipsa accesului la absorbante duce la absențe școlare (10-20% din ore lunar), riscuri de sănătate (infecții din cauza improvizațiilor precum cârpe sau ziare) și perpetuarea inechității de gen.
Într-o țară în care 33,5% dintre fete sub 18 ani trăiesc în risc de sărăcie, costul lunar al absorbantelor – între 15 și 42 de lei – poate fi o povară reală pentru familiile vulnerabile. De ce nu propune USR majorarea alocației pentru fete cu sumele necesare la nivel național? Bani de la bugetul național! Că nu sunt astfel de probleme doar la Brașov. Iar USR are pârghii, fiind la guvernare, ba chiar și cu un președinte Nicușor Dan în siaj, și ar putea rezolva problema en-gros, nu en-detail…
Cu toate acestea, urgența problemei este relativă în contextul austerității din 2025, cel mai dur program economic post-2009. Cu un deficit de 9,3% din PIB și tăieri de 30% la cheltuieli neesențiale, primăriile se confruntă cu bugete strânse. La Brașov, cei 20.000 de lei propuși pentru proiect sunt infimi (<0,01% din bugetul local).
Oare, asta rezolva problemele mult mai grave din educație? Oare aceste fonduri nu ar fi mai bine direcționate către altfel de probleme mult mai grave. Iar aici ne referim la dependențele de orice fel?
Manipulare politică sau altruism civic?
Inițiativa USR, susținută de ONG-uri precum Declic, a fost rapid acuzată de populism. Ilinca Ghiza, fostă angajată a primăriei sub administrația USR, este văzută de critici ca exploatând o temă sensibilă pentru a câștiga capital politic. De ce nu a promovat proiectul în mandatul anterior, când USR era la putere? Crowdfunding-ul lansat ulterior, deși bine-intenționat, amplifică percepția de activism de fațadă: dacă ONG-urile pot strânge banii, de ce să implice bugetul public?
În plus, blocarea proiectului de lege PL-x 372/2021 (vouchere de 15 lei/lună pentru absorbante) în Parlament sugerează că tema este mai degrabă un pion în jocul politic decât o prioritate națională. Petiții cu peste 22.000 de semnături există, dar lipsa progresului legislativ arată o reticență sistemică, nu doar locală.
De ce să nu începem de la vârste mai fragede?
Dacă acceptăm logica distribuirii gratuite de absorbante, de ce să ne oprim la adolescente? Extinderea raționamentului ridică întrebări practice: de ce să nu oferim scutece gratuite în creșe și grădinițe? Costul scutecelor (50-100 lei/lună/copil, conform prețurilor eMAG 2025) este comparabil sau mai mare decât al absorbantelor, iar sărăcia afectează și familiile cu copii mici.
În România, 40% dintre părinți raportează dificultăți în achiziționarea produselor de igienă pentru bebeluși, iar statul nu subvenționează astfel de cheltuieli. Un program similar pentru scutece ar costa sute de milioane de lei anual, o povară semnificativă în austeritate. Totuși, dacă sănătatea și echitatea sunt priorități, de ce să discriminăm între categorii de nevoi igienice?
Problema devine mai complexă când ne gândim la vârsta beneficiarilor
Menstruația începe, în medie, între 10 și 15 ani (conform studiilor medicale), dar poate apărea și la 8-9 ani în cazuri rare. Cum stabilim eligibilitatea? Oferim absorbante tuturor fetelor de la 10 ani în sus, indiferent dacă au menstruație? Sau cerem o selecție bazată pe nevoi reale?
Ideea unei „declarații pe proprie răspundere” că o fată are menstruație, sugerată ironic, ridică dileme etice și practice. Fetele minore (sub 16 ani) nu pot semna legal astfel de declarații, iar implicarea părinților – de exemplu, tați care să ateste menstruația fiicelor – este absurdă și intruzivă. Ar crea un sistem birocratic umilitor, care ar descuraja beneficiarii și ar amplifica stigma. În practică, proiectele existente (ex. București) oferă absorbante universal în școli selectate, fără verificări, tocmai pentru a evita astfel de situații.
Absorbante de la ce vârstă?
Vârsta optimă pentru inițiativele de acest tip depinde de contextul biologic și social. Studiile arată că 95% dintre fete din România încep menstruația între 11 și 14 ani, deci clasele V-VIII (11-15 ani) sunt ținta logică pentru proiecte școlare. Începerea de la 10 ani (clasa a IV-a) ar acoperi cazurile precoce, dar distribuirea universală la vârste mai mici (ex. 8-9 ani, clasele primare) ar risipi resurse, având în vedere că doar 1-2% dintre fete sunt afectate atunci.
O soluție practică ar fi ca școlile să ofere absorbante la cerere, prin asistente sau profesori, fără birocrație, dar asta necesită educație menstruală timpurie – o altă lacună a sistemului românesc, unde educația sexuală este aproape inexistentă.
Riscul „pantei alunecoase”
Criticii proiectului din Brașov avertizează asupra unui efect de domino: dacă oferim absorbante gratuite, de ce nu și alte produse esențiale? Prezervative pentru băieți? Aparate de ras? Săpun sau pastă de dinți pentru toți elevii săraci? Fiecare extensie ar crește costurile și ar complica implementarea, mai ales în austeritate.
Mai mult, există riscul subminării responsabilității parentale. Într-o țară în care alocațiile (323 lei/lună pentru 2-18 ani) sunt insuficiente, familiile sărace prioritizează mâncarea sau facturile, nu igiena. Statul ar putea interveni, dar unde tragem linia între ajutor social și dependență de stat?
O nevoie reală, dar o abordare riscantă
Proiectul absorbantelor gratuite din Brașov abordează o problemă reală, dar modul său de promovare și blocajul politic ridică suspiciuni de manipulare din ambele tabere. USR folosește tema pentru a puncta la publicul progresist. Costul programului este neglijabil, dar simbolismul său este uriaș, polarizând o societate deja divizată.
Extinderea la alte nevoi (scutece, alte produse de igienă) este logică, dar impracticabilă în austeritate fără o prioritizare clară. Cât despre vârsta beneficiarilor, clasele V-VIII sunt un punct de plecare rațional, cu condiția ca distribuția să fie discretă și universală, fără birocrație umilitoare.
În final, criza absorbantelor nu este doar despre bani, ci despre voință politică și maturitatea de a discuta deschis despre sănătatea și demnitatea fetelor. România are resursele să rezolve această problemă – 63 de milioane de lei anual pentru un program național ar fi o picătură într-un ocean de cheltuieli publice. Dar fără un consens care să depășească jocurile electorale, inițiativele precum cea din Brașov riscă să rămână doar subiecte de campanie, nu soluții reale. USR este partid în coaliția guvernamentală. Doar fetițele din Brașov au nevoie de absorbante? Poate preia Allen Coliban inițiativa colegilor de partid…