În a doua zi de Paște, datina spune că finii se duc în vizită la nași, cu colaci, pască și ouă roșii, în timp ce copiii merg la părinți.
Totodată, în această zi de sărbătoare, feciorii merg să stropească fetele cu apă proaspătă din fântână sau cu parfum ca să fie frumoase tot anul.
Datina moștenită din străbuni spune că nici unei fete nu îi va merge bine dacă nu este stropită. Tradiția spune ca fetele trebuie udate cu apă de izvor neîncepută ca să fie frumoase, să dea naștere la copii sănătoși și să miroasă tot anul ca florile de primăvară.
Legendele stropitului
În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână, iar acest obicei are mai multe legende.
Conform credinţei, obiceiul udatului are rădăcini precreştine. Evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii Domnului.
O altă legendă spune că ritualul stropitului cu apă este păstrat în amintirea readucerii la viață a fetei unui evreu care a leșinat la aflarea veștii învierii lui Iisus Hristos. Ea ar fi fost stropită cu apă de tinerii care treceau întâmplător prin zonă.
Dar mai există şi o legendă care spune că, a doua zi de Paşte, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o altă fată, păgână, care a vrut să-i cumpere ouăle.
Din vorbă în vorbă, creştina a îndemnat-o la credinţa creştină. Dar aceasta i-a spus: „Atunci voi crede când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii“. Minunea s-a înfăptuit, ouăle au devenit roşii, iar fetele au leşinat de spaimă.
Pe drum au trecut doi tineri care au alergat la prima fântână, au adus apă şi le-au stropit să-şi revină. Drept mulţumire, fetele le-au dăruit ouă roşii.
Junii Tineri merg la stropit fetele
Obiceiul, vechi din Evul Mediu, a fost răspândit de saşi, întâi în comunităţile catolice, apoi a fost preluat şi de românii ortodocşi.
Obiceiul stropitului se mai păstrează în Transilvania în a doua zi de Paște, iar în Șcheii Brașovului este păstrat de sute de ani și transmis mai departe de unul dintre cele șapte grupuri de juni, Junii Tineri.
Îmbrăcați în costume tradiționale, cu pălării negre din catifea împodobite cu panglici tricolore, cămașă albă cu crețuri până la genunchi, flanel cu mâneci acoperit cu un laibăr de culoare vânăt închis și cizme, Junii Tineri pleacă în căutarea fetelor nemăritate.
În fruntea alaiului merg lăutarii, iar junii încing hore, spun strigături și cântă tot drumul până la casele fetelor.
Băieţii se împart în trei grupuri, conduşi de vătaf, armaşul mare şi armaşul mic. Pe vremuri, doi băieţi din fruntea grupului duceau coşul care se umplea treptat cu ouă.
Când ajung la porţi, se adresează cu urarea „Hristos a înviat!“ şi sunt serviţi cu ouă roşii, vin şi prăjituri. Apoi, încing hora în ograda gazdei.
Când ajung la tinerele nemăritate, le stropesc cu parfum. Aici sunt serviți cu ouă roșii, vin, iar fetele trebuie să-i împodobească cu flori.
Ritualul stropitului se termină seara târziu, dupa ce Junii Tineri au trecut pe la toate casele fetelor nemăritate.
Stropitul a fost interzis la Braşov
La început, fetele erau udate cu apă de fântână, dar la sfârşitul secolului XIX, a pătruns apa de colonie şi astfel s-a folosit la udat sticluţa cu parfum. Până la sfârşitul secolului XVIII, se stropea cu apă chiar şi în familiile aristocrate.
În anul 1740 s-a interzis la Braşov stropitul cu apă deoarece deteriora hainele.
Foto: arhiva/adevarul.ro