50 de ani de la dispariția artistului maghiar Gustav Kollár, care s-a stabilit în Brașov

50 de ani de la dispariția artistului maghiar Gustav Kollár, care s-a stabilit în Brașov

Gustav Kollár este un artist maghiar care a venit în Brașov și s-a stabilit în orașul de la poalele Tâmpei. A locuit pe str. Str. Dealul Spirii 26, iar o strada poartă numele acestuia. În acest an, în 17 noiembrie, se împlinesc 50 de ani de la dispariția sa.

Destinul artistic al lui Gustav Kollár, născut la 25 martie 1879 la Nyíregyháza (Ungaria), este strâns legat de Brașov, orașul său de adopție, unde a sosit la vârsta de doisprezece ani i pe care îl va mai părăsi doar în perioada studiilor și pentru scurte călătorii.

Activitatea artistică, întinsă pe parcursul a aproape șapte decenii, precum și îndelungata carieră de profesor de desen, au făcut ca Gustav Kollár să se bucure, încă din timpul vieții, de o unanimă apreciere și un indiscutabil respect printre iubitorii de artă din Brașov.

Gustav Kollár s-a format ca artist în anii petrecuți la Budapesta, unde, începând din anul 1899, a urmat cursurile Institutului Pedagogic de Desen, ce funcționa în cadrul Școlii Naționale Regale Maghiare de Desen, înființată în anul 1871. Institutul Pedagogic de Desen era menit pregătirii viitorilor profesori de desen.

Programa era structurată pe principii academiste. În pregătirea studenților se punea accent mai ales pe studiile de desen riguroase (cópii după statui antice, studii de atelier după model, studii anatomice, geometrie descriptivă, perspectivă intuitivă, desen ornamental etc.).

În preajma anului 1900 viața artistică a Budapestei traversa o perioadă de emulație. Academismul, încă influent, era concurat puternic de emergența Artei 1900, a impresionismului și a postimpresionismului, pregătindu-se terenul pentru avangardă. Printre colegii săi de la institut se numărau viitoare personalități ale artei din Ungaria și România: Raksányi Dezső, Pór Bertalan, Kőszeghy (Winkler) Elemér și Aurel Popp.

De acesta din urmă Gustav Kollár a rămas legat printr-o îndelungată prietenie, cei doi artiști corespondând timp de mai multe decenii. Dintre profesorii săi, Székely Bertalan se bucura de cel mai mare prestigiu și influență, între anii 1902-1905 ocupând și funcția de director. În aceste condiții, nu este de mirare că Gustav Kollár l-a ales drept model.

Tânărul student nu a fost însă impresionat de compozițiile istorice sau de portretele pe care își construise reputația maestrul. Peisajele lui Székely Bertalan, o latură mai puțin cunoscută a creației sale, au fost cele
care i-au indicat drumul pe care avea să-l urmeze în artă. Spontaneitatea și prospețimea notației peisagistice pe care a remarcat-o în aceste lucrări a fost cea care l-a cucerit pe Kollár, dovedindu-se în acord cu înclinațiile
sale artistice.

Studiul naturii, surprinderea diversității aspectelor efemere sub care se înfățișează realitatea naturală a rămas dezideratul întregii sale creații.
Nu întâmplător una dintre lucrările cu care a obținut o primă apreciere publică în anul 1902 la expoziția anuală a studenților, „Vedere dinspre Buda către însorita Pesta”, era un peisaj.

Acum începe să se contureze vocația sa de peisagist. Într-un caiet de schițe
din acești ani regăsim, alături de notițe de curs și schițe ale unor elemente arhitecturale, și mai multe crochiuri peisagistice. Puținele lucrări păstrate din anii studiilor ne permit să urmărim progresele realizate, de la schița încă ezitantă și stângace care înfățișează zidurile Brașovului, datată în anul 1901 (Peisaj cu turn), la vederea asupra Bisericii Negre din anul 1903, în care se întrezărește deja siguranța firească a execuției ce caracterizează lucrările sale de maturitate.

La sfârșitul studiilor Gustav Kollár nu a avut nicio ezitare în privința parcursului profesional pe care avea să-l urmeze. Nu a fost tentat niciun moment să rămână la Budapesta sau să-și continue studiile la München, cum au făcut mulți dintre colegii săi. A revenit la Brașov în anul 1903, unde a ocupat catedra de desen a Gimnaziului romano-catolic, al cărui elev fusese.

Din acest moment Brașovul a fost scena pe care s-a afirmat ca artist și a ocupat un loc central în cadrul creației sale artistice. În anii următori, tânărul profesor de desen s-a dedicat întru totul creației. Peisajele din Brașov (Piața Sfatului, Biserica Neagră, Șcheii Brașovului) și peisajele din împrejurimile orașului predomină între lucrările cu care participă la expozițiile organizate la Budapesta.

Alături de acestea, în anii premergători războiului, realizează numeroase peisaje și în cursul călătoriilor în Ungaria și Italia. Îl atrage peisajul de câmpie din Ungaria, care-i amintea de ținuturile natale, dar și peisajul marin pe care-l descoperă pe coasta Adriaticii. Pe baza schițelor făcute acum va realiza în anii următori mai multe lucrări cu această temă, Veneția, Peisaj marin cu barcă și Barcă, ce mărturisesc fascinația pe care elementul acvatic a exercitat-o asupra sa.

Alte articole:   Analize medicale gratuite pentru locuitorii din Vama Buzăului

În anul 1910, vizitează colonia artistică de la Baia Mare, păstrându-se câteva lucrări care amintesc de această scurtă ședere, care însă nu a lăsat urme în creația sa viitoare: Case din Baia Mare și Peisaj din Baia Mare. Registrul tematic al creației este completat de lucrări ce descriu un spațiu domestic, intim: un colț de curte sau de grădină, scăldat de soare, și interioare familiare, având ca protagonist pe soția sa, la fel ca portretele executate în acești ani.

În anii de după război Gustav Kollár și-a prezentat creația publicului brașovean în cadrul mai multor expoziții personale (1919, 1921), bucurându-se de succes. În paralel, a expus la Cluj și la București (Salonul
Oficial, 1929). Aspecte din Brașovul vechi și din Șcheii Brașovului, munții și pădurile ce înconjoară orașul, vor rămâne motivele asupra cărora se oprește cel mai adesea în lucrările sale, la care se adaugă naturi statice cu
flori.

Însă, cel mai semnificativ moment al creației sale interbelice îl reprezintă descoperirea Orientului, mai întâi prin intermediul unor călătorii la Constantinopol (1926, 1930), ocazii cu care se oprește și la Balcic, unde
a revenit ulterior în mai multe veri (1931-1933).

Gustav Kollár este cucerit de acea „balcicomanie” (Doina Păuleanu) care făcea furori printre artiști români în perioada interbelică. Cazul său nu este o excepție, și alți artiști brașoveni fiind atrași de priveliștile Balcicului (Hans Eder, Hermann Morres, Heinrich Schunn, Artur Leiter, Olga Braniște). Kollár pictează la Balcic străzile inundate de lumina puternică a verii și dominate de minareturi, pe care se întrezărește uneori silueta câte unui localnic, casele modeste ce se cațără pe colinele aride de la marginea orașului, mahoanele trase la mal, scene cotidiene (un turc alături de măgărușul său, terasa unei cafenele, la cișmea etc.), figuri de turci etc.

Surprinde diversitatea subiectelor abordate în lucrările sale de la Balcic care inventariază majoritatea motivelor pitorești care atrăgeau artiștii în micul port de la Marea Neagră.

Chiar dacă s-a pensionat în anul 1939, Gustav Kollár a rămas după 1944 o prezență activă în viața artistică a Brașovului, numărându-se printre fondatorii sindicatului artiștilor din Brașov și participând la majoritatea expozițiilor colective organizate în oraș. Distincțiile primite și funcția de președinte onorific al filialei Brașov a Uniunii Artiștilor Plastici din România confirmă prestigiul de care se bucura printre confrații săi
mai tineri.

Acest fapt i-a permis să-și continue creația în deceniile postbelice pe aceleași coordonate stilistice și tematice, făcând minime concesii tematicii agreate de regimul comunist. Atunci când încetează din viață, la
17 noiembrie 1970, era, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști brașoveni.

Pictura lui Gustav Kollár este expresia unui sentiment tonic al vieții, liric și optimist, atmosfera lucrărilor sale fiind aproape întotdeauna una de calm și liniște. Așa cum remarca unul din criticii care s-au aplecat asupra creației sale: „Nu este vorba aici de o creație străbătută de neliniștea întrebărilor sau a frământărilor, nu este vorba de o artă de idei…” Prin aceste trăsături ale artei sale Kollár nu este un artist izolat, singular, ci se încadrează unui grup de artiști caracteristic sud-estului Transilvaniei în prima jumătate a
secolului XX și, în particular, centrului artistic brașovean.

Acești artiști, printre care putem aminti pe Friedrich Miess, Hermann Morres, Eduard Morres, Heinrich Schunn, Valeriu Maximilian etc., nu își propun să transmită un conținut ideatic sau să revoluționeze arta.

Îmbrățișează modernismul artistic, dar, totodată, rămân fideli tradiției. Pictura lor este senină și luminoasă, evocând cu multă căldură peisajul și atmosfera ținuturilor natale (Heimatmalerei). Unii dintre acești artiști au preferat să se exprime prin intermediul acuarelei, dar au practicat în
paralel și pictura în ulei (Hermann Morres, Heinrich Schunn), alții dedicându-se aproape exclusiv acuarelei (Valeriu Maximilian).

Nici Gustav Kollár nu constituie o excepție, de multe ori criticii așezând creația sa exclusiv sub semnul acuarelei. Elocvente sunt aprecierile laudative ale calităților sale de acuarelist: „… unul dintre
cei mai buni practicanți ai acestui gen la noi
” (Radu Bogdan), „acuarelist experimentat” (Mircea Deac), „reprezentant de vârf al acuarelei la Brașov” (Mihai Nadin).

Alte articole:   Mai multe trasee montane din Măgura Codlei şi Munţii Făgăraş sunt mai sigure

La o primă vedere o astfel de abordare ar fi întru totul îndreptățită prin ponderea pe care acuarela o ocupă în ansamblul operei, dar și prin declarația programatică pe care artistul însuși o făcea, socotind acuarela „cea mai adecvată pentru a reda efectele de lumină în permanent schimbare”.

Cu toate acestea o altă afirmație a artistului pare a contrazice acest fapt: „Pe atunci (în perioada studiilor, n.n.) încă pictam în ulei. M-am orientat către acuarelă mai târziu, când m-am întors la Brașov, orașul copilăriei mele, ca profesor”.

Tot în acest sens pledează și lucrările expuse în cadrul expozițiilor personale din 1919 și 1921, când ponderea lucrărilor în ulei era semnificativă, concurând cu acuarela. Constatăm astfel că, în primele decenii de creație, acuarela și pictura în ulei ocupă un loc similar în opera lui Kollár.

Popularitatea și difuzarea de care s-au bucurat mai târziu acuarelele sale a eclipsat această etapă a creației, pictura sa în ulei fiind mult mai puțin cunoscută și apreciată în prezent. Deși nu a atins niciodată măiestria
demonstrată în acuarelă, nestăpânind la fel de bine tehnica picturii în ulei, a avut și în această tehnică reușite remarcabile.

Ca atare, o reconstituire a evoluției sale artistice, dacă se dorește completă, nu poate ocoli acest capitol. Rolul complementar jucat de pastel în creația lui Gustav Kollár vine să întărească cele arătate mai sus. Artistul a folosit
pastelul atât de sine stătător, cât și împreună cu acuarela.

Această tehnică pe care a denumit-o „acuastel”, consta: „în utilizarea mixtă a acuarelei cu cretă, în speță fundalul cu acuarelă, iar subiectul cu cretă”.

În multe lucrări Kollár combină o varietate de tehnici (creion, cărbune, cretă, pastel, acuarelă) în diferite formule. Importanța pe care o acorda redării „efectelor de lumină în permanentă schimbare” ar sugera că pictura lui Kollár decurge dintr-o asimilare programatică a lecției impresionismului.

Însă, comentând opera sa, Dan Grigorescu observa că: „Impresionismul lui Kollar înseamnă, mai curând, o înclinare temperamentală spre descoperirea bucuriilor culorii, decât ilustrarea unor teze teoretice…”. Kollár a ajuns firesc, spontan, la o expresie apropiată de estetica impresionismului, izvorâtă dintr-o imperioasă nevoie lăuntrică de a fixa formele și culorile naturii într-un mod cât mai exact și sugestiv.

Cele arătate mai sus ne fac să înțelegem că în centrul creației lui Kollár nu puteau fi decât peisajele inspirate de munții și pădurile ce străjuiesc Brașovul, subiecte ce-i permiteau să fie în contact nemijlocit cu natura. Artistul mărturisea: „Îmi place să cutreier pădurile minunate din împrejurimi, și cunosc deja câțiva copaci la fel cum unii își cunosc apropiații. Anumiți copaci i-aș putea picta oricând din memorie. Aproape văd cum lasă urme timpul dintr-un an în altul pe scoarța acestora.”

Într-adevăr, frapează la o analiză a operei sale frecvența „interioarelor de pădure” și a „pâlcurilor de copaci”, motive „pe care artistul le îmbracă în nuanțele cromatice ale anotimpului”. În alte lucrări perspectiva se deschide larg asupra văilor și munților, aproape întotdeauna la orizont profilându-se o creastă montană.

Trecerea de la natura înconjurătoare la monumentele ce amintesc de trecutul Brașovului (Biserica Neagră, Casa Sfatului și piața înconjurătoare, zidurile și turnurile orașului), se realizează treptat, elementele naturale rămânând o prezență firească, aproape nelipsită, în majoritatea lucrărilor cu această tematică (Vedere din Braşov).

Kollár revine de multe ori asupra aceluiași subiect (Biserica Neagră, Casa
Sfatului, „După ziduri”) în ipostaze ușor modificate, ce-i permit o analiză detaliată și nuanțată a motivului. Alături de peisajele din Cetate, Șcheiul, acolo unde a locuit cea mai mare parte a vieții, i-a prilejuit numeroase
lucrări în care evocă atmosfera rustică și pitorească a cartierului.

Prin intermediul acuarelei Kollár surprinde cu spontaneitate peisaje luminoase și pline de prospețime, redând cu veridicitate și finețe efectele de culoare și lumină și introducând sugestiv privitorul în atmosfera locală. Acuarelele sale dovedesc o remarcabilă capacitate de sinteză, oscilând, gradual, între o manieră mai pronunțat descriptivă și alta în care motivul este redus la datele sale primare.

Alte articole:   Chiriile au crescut cu 13% în luna iunie 2024, față de anul trecut. Ce prețuri sunt în Brașov

În lucrări ca Peisaj, Toamna și Copaci, elementele naturale sunt redate într-un mod simplificat prin intermediul câtorva pete de culoare așternute cu precizie. Fapt evidențiat de Radu Bogdan, care nota în catalogul expoziției deschise în 1957 la București: „Privirea cuprinde dintr-odată esențialul, fără căutări, fără opintiri, cu înțelegerea clară a fiecărei forme, exprimată concis”.

În Peisaj din Balcic, Kollár atinge un vârf al creației sale peisagistice în acuarelă. Compoziția este conturată prin intermediul unor suprafețe compacte de culoare, delimitate riguros, prin contururi subliniate, gama cromatică fiind redusă la minimum. Așa cum observa un alt exeget al operei sale: „Kollar oglindește natura cu frumusețile ei, dar nu o copiază; peisajele sale se defășoară în planuri largi, cu forme clare, lipsite de detalii inutile.”

Epurată de orice este neesențial, imaginea devine un veritabil peisaj-arhetip. Chiar dacă a ajuns independent la o manieră stilistică de factură impresionistă, lui Gustav Kollár nu-i erau străine operele impresioniștilor francezi, așa cum o dovedește un portret al soției, care confirmă faptul că artistului îi era familiară opera lui Claude Monet.

Atunci când abordează peisajul în ulei, Kollár își relevă cel mai pregnant afinitățile înnăscute cu impresionismul. Uleiurile sale transmit senzația
unei spontaneități extreme, determinată de nevoia avidă de a capta imediat, fără nicio întârziere, senzațiile și sentimentele încercate în fața peisajului.

Această dorință copleșitoare de a fixa motivul pe pânză cât mai repede cu putință își găsește expresia firească într-o pensulație de o vivacitate debordantă, ce-l determină să aștearnă culoarea cu dezinvoltură, în tușe brute, reliefate. Cromatica este caldă, ardentă, vrând parcă să capteze întreaga lumină solară în pastă: Grădină, Peisaj montan, Pădure, După ziduri, Case din Șchei.

Când se apleacă asupra naturii statice, Kollár a preferat aproape invariabil florile, pe care le-a pictat mereu timp de decenii, păstrându-se din creația sa o singură natură statică în care subiectul nu-l constituie florile (Natură statică cu porumb).

La fel ca peisajele sale, acuarelele dedicate florilor oscilează în grade diferite între sintetic și descriptiv. O forță expresivă superioară au lucrările în care elementul floral este redus la esențial, sublimat, fiind conturat din câteva pete diafane de culoare, trădând prin ușurința gestului o îndelungată familiaritate cu motivele reluate de nenumărate ori în variante asemănătoare (Trandafiri).

Portretul, deși mult mai puțin prezent în creația lui Kollár, nu a fost neglijat de artist, fiind abordat în mai multe formule. Schițele realizate în creion, cărbune, pastel și acuarelă sau crochiurile în ulei, adevărate studii de caracter, stau alături de portrete finite, elaborate, pline de căldură și familiaritate când modelele îi sunt cei dragi, însă mai degrabă rigide și convenționale când abordează genul portretului oficial, fără a fi însă
nici acestea lipsite de certe calități expresive și cromatice (Portretul episcopului Áron Márton).

Deși din preocupările lui Kollár nu au lipsit nici alte genuri în afara celor trecute în revistă anterior, acestea au jucat un rol minor în ansamblul operei. Printre schițele păstrate din creația sa regăsim scene de gen, scene de muncă, subiecte religioase și scene mitologice, care însă nu au fost aproape niciodată transpuse în lucrări de pictură.

Gustav Kollár este cunoscut astăzi în primul rând ca acuarelist și peisagist. Însă, așa cum am arătat, creația sa nu poate fi redusă exclusiv la aceste coordonate, chiar dacă ele au jucat un rol foarte important în conturarea profilului său artistic. A aspirat să fie un artist complet, dar limitele mediului artistic în care și-a desfășurat activitatea și îndatoririle didactice l-au împiedicat să-și valorifice întregul potențial, așa cum chiar el mărturisea: „Câteodată abia preparasem vopseaua când suna de intrare la ore și s-a ales praful de multe idei și concepte”.

În acord cu predipozițiile sale cele mai adânci, a reușit să-și fructifice talentul mai ales în calitate de „cântăreț în culori” al Brașovului și împrejurimilor sale, fiind unul dintre artiștii care au reușit să
surprindă cel mai bine specificul acestor locuri.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!

Distribuie dacă îți place!

Anunţuri mică publicitate