Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit ieri ca statul român să plătească daune morale şi materiale de 5.450 de euro în cazul fostului maior de miliţie Aurel Agache, linşat la Revoluţie, în stradă, iar cadavrul i-a fost profanat.
Fiul acestuia, Aurel Dionisie Agache, stabilit în Codlea, de mai mulţi ani, a început un război surd prin care a solicitat pedepsirea celor vinovaţi. Au fost condamnaţi la închisoare Reiner Anton, Octavian Paizs, Hejja Dezideriu Konrad Ioan şi Filip Orban Daniela Kamilla, dar aceştia şi-au susţinut în permanenţă nevinovăţia. Procesele în acest caz durează de mai mulți ani și nu sunt încă finalizate; în plus, unul dintre cei trei acuzați a decedat în 2009, iar alţi doi se află în Ungaria în prezent.
Iată un extras al deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului:
„Curtea a notat că, în speţă, reclamantul a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă la 26 martie 2001 prin care se dispune persoanelor private să-i plătească despăgubiri pentru uciderea tatălui său. La 26 iulie 2001, reclamantul a început procedura de executare în faţa autorităţilor române. Cu toate acestea, numai în cursul anului 2009, autorităţile române au completat dosarul depus la autorităţile maghiare în cadrul procedurii de exequatur (a se vedea punctele 32 -34 din hotărâre).
Curtea notează în continuare că procedurile de executare împotriva a trei dintre debitorii sunt încă pendinte în faţa autorităţilor maghiare. Având în vedere faptul că, în conformitate cu dispoziţiile articolului 49 din Tratatul bilateral (a se vedea punctul 35 (A)), legea statului debitorului este cea care reglementează procedura de executare, Curtea a examinat numai dacă autorităţile române au acţionat cu consecvență pentru a sprijini solicitanţii la executarea hotărârii din 2001 în ceea ce priveşte obligaţiile prevăzute de tratat menţionate anterior şi a legislaţiei pertinente în vigoare.
Curtea a constatat întârzieri repetate în transmiterea de corespondenţă imputabile autorităţilor române, ca urmare a procedurilor care au durat cel puţin şapte ani şi jumătate. Numai după solicitărilor repetate din partea solicitantului Guvernul român sa interesat de soarta cererii de exequatur şi astfel au fost informaţi că cererea de exequatur, nu a ajuns niciodată la autorităţile maghiare (a se vedea punctele 14 și 17 din hotărâre).
Curtea notează în continuare că, fără a aduce atingere dispoziţiilor detaliate din tratatul dintre România și Ungaria şi a legii nr.189/2003 în ceea ce priveşte procedura, forma şi conţinutul unei astfel de cereri (a se vedea dreptul intern pertinent şi internaţional, punctul 35 din cerere) au existat repetate deficienţe care au dus la întârzieri în transmiterea de documente între autorităţile naţionale şi de către autorităţile maghiare ( …).
În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că Guvernul reclamat nu a prezentat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în prezenta cauză.
Consideraţiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curţii să concluzioneze că în speţă statul român, prin organismele sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a sprijini solicitanţii la executarea rapidă a unei hotărâri judecătoreşti în favoarea sa“.
Pe cale consecinţă, „Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral ținând seama de frustrarea cauzată de durata procedurii de executare şi de faptul că autorităţile române nu l-au asistat cu consecvență în eforturile sale de a executa decizia din 26 martie 2001, şi că acest prejudiciu nu este suficient compensat de simpla constatare a încălcării“. Daunele morale acordate sunt de 4.800 de euro, lcare se adaugă 650 de euro, cu titlu de costuri şi cheltuieli, „plus orice taxe ce pot fi percepute“.
Plata banilor trebuie făcută de statul român în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii CEDO.
