Un tânăr român manevrează un forwarder de ultimă generație în pădurile orașului spaniol Lugo. La câțiva pași de celebrele ziduri romane din zonă, atracție turistică mondială, intrate în patrimoniul UNESCO. Dănuț face echipă cu spanioli și un portughez și e privit cu ochi buni de patroni.
Fiu de drujbist
Povestea lui e atipică… Pentru că nu e plecat la muncă în străinătate, ca mulți alții, ci e acolo de la 15 ani. Tatăl său, fasonator mecanic, a plecat primul din țară. A găsit de lucru la o firmă de exploatare forestieră și s-a dus fără să stea pe gânduri.
Originari din Întorsura Buzăului, județul Covasna, el și soția s-au mutat la un moment dat în județul Brașov. Nu a ajutat prea mult această schimbare, pentru că și aici opțiunile erau limitate. Ajuns în Spania, a muncit, s-a dovedit serios și, după un timp, și-a adus și soția și fiul. Dănuț Mitrofan avea 15 ani când a ajuns în Galicia, important centru forestier.
Nu se pierde nimic
„Am făcut școala aici, în Spania, de la 15 la 18 ani. Apoi am vrut să muncesc. Nu mă atrăgea ideea să continui studiile… Preferam să fiu independent, să am banii mei și asta cât mai repede, nu să mă țină părinții. I-am spus lui taică-meu să mă ia la el la firmă, că mi-ar plăcea. M-a dus. Am început cu un instructaj și prima dată am lucrat pe un încărcător. Apoi pe harvester și, în ultimii ani, sunt operator pe un forwarder 1510 G de la John Deere”, povestește Dănuț pentru forestmania.ro.
Firma la care lucrează are 8 echipe de exploatare forestieră. Munca lor nu are de-a face cu… complicațiile de la noi. Ei lucrează în păduri de producție și fac tăieri rase în parchete de pini și eucalipt, plantații cu creștere rapidă. Nu se marchează nimic, doar se taie și se transportă spre fabrici de prelucrare.
„Fiecare echipă are harvester și forwarder. Scoatem lemnul și îl încărcăm în camioane. Fiecare camion vine cu o fișă care se completează în 3 exemplare. Una la șoferul camionului, una la mine, una la fabrica de destinație. Lemnul e sortat pe calități și dimensiuni. Nu se amestecă. Pentru că unele merg la cherestea, altele la plăci, resturile la centrala pe biomasă. Au construit-o acum câțiva ani și produce energie termică pentru clădirile publice. Nu se pierde nimic. După noi vine un utilaj care adună tot. Rămâne lună locul”.
Trebuie să mai și trăiești…
Revenind la Dănuț. Prezent în grupurile de forestieri din online și având prieteni peste tot, inclusiv în România, e la curent cu sistemul de lucru de la noi. E de părere că totul ține de mentalitate.
„Să vă dau un exemplu. Pe tata îl durea o încheietură de la mână acum câteva zile. I-am zis să mergem la medic. N-a vrut. Am insistat, i-am spus că de-aia sunt acolo acei oameni, să ajute… N-a vrut. Azi dimineață a trebuit să îl duc la Urgență… Pentru că asta e mentalitatea. Stai până pici. Așa facem cu toate în România.
Eu, de exemplu, pot veni la muncă îmbrăcat în alb, că nu mă murdăresc, nu am cum, nu am unde. Vorbeam cu un coleg din țară și mi-a spus că în România dacă nu ești murdar pe mâini înseamnă că n-ai muncit. Aici nu există așa ceva. Avem și uniforme bune, de calitate. Pentru vânt, pentru apă…”.
Dănuț lucrează de luni până vineri, 8 ore pe zi. În cazul în care e nevoie să se lucreze și sâmbăta, sunt plătiți pentru ore suplimentare. De multe ori patronii le oferă și bonusuri, în funcție de volumul de lemn scos.
