blog-logo

“Este o dovadă de curaj să îți urmezi chemarea pentru artă” – interviu cu artistul plastic brașovean Gabriel Mocanu

“Este o dovadă de curaj să îți urmezi chemarea pentru artă” – interviu cu artistul plastic brașovean Gabriel Mocanu

Este o dovadă de curaj să îți urmezi chemarea pentru artă, aflăm de la un foarte talentat artist brașovean. De multe ori când văd o lucrare îi recunosc stilul, plăcile ceramice realizate de el sunt inconfundabile. 

Fiecare interviu începe cu povestea, povestea în care eu cunosc acel om, în care îi aflu talentul și pasiunea. Cu foarte mulți ani în urmă, într-o inițiativa curajoasă a meșteșugarilor brașoveni, o galerie fizică de artă tradițională, aveam bucuria să cunosc mulți meșteri talentați și artiști plastici care au venit spre noi atunci.

Acolo, în acea locație minunată, l-am întâlnit pe Gabi Mocanu. Organiza un atelier pentru copii și urmăream ușurința cu care modela lutul, care parcă prindea viață în mâinile lui.

De curând ne-am regăsit în câteva activități frumoase în oraș. Mereu modelând, mereu cu lutul la îndemână. Lucrările lui sunt spectaculoase.

Cu mari emoții și multă modestie se prezintă mereu.

Zilele trecute am avut bucuria de a trece pragul atelierului în care lucrează. O mulțime de ustensile, de unelte, de obiecte, roata olarului stătea și ea cuminte în atelier.

Vă invit să cunoașteți un artist al Brașovului.

Cine este Gabriel Mocanu?

Gabriel Mocanu: Mă numesc Mocanu Gabriel, am 43 de ani, mi-am început studiile la Școala de Arte din Brașov, clasele mici, din clasa a 6-a am început la această școală. Am fost îndrumat de distinsa doamnă profesoară Agnes Ferencz care era profesoara mea de desen la școală. Am văzut că la expoziția de la salon acum are și dânsa expuse lucrări. 

Cu ce ai început?

Gabriel Mocanu: Cu lut am început, de mic, am găsit pe aici pe stradă unde se săpa, era un șantier, și mi-am adus lut acasă și am început să modelez. Au văzut și doamna profesoară și mama. Am fost îndrumat să îmi fac o mapă și să merg la Școala de Artă. Am dat un examen, am mers cu mapa cu lucrări, am intrat. Am dat apoi la liceu, am făcut și liceul cu domnul profesor Nicolae Trutiu, el a fost mentorul meu în tot demersul acesta. Și dânsul expune acum la același salon, este foarte activ în lumea artei.

Moștenești pe cineva din familie?

Gabriel Mocanu: Poate mai mult spre desenul tehnic. Părinții mei erau arhitecți și desenau, poate de acolo să vină ceva, dar cu modelajul singur am pornit toată povestea. Mama îmi păstra toate desenele, toate mazgalelile, tot ce făceam.

Alte articole:   Aplicația RO-Alert a fost actualizată. Mai multe tipuri de alerte și informații utile

Mai ai desene de când erai copil?

Gabriel Mocanu: Cred că mai sunt pe undeva păstrate.

În momentul în care ai spus părinților tăi ce drum vrei să urmezi, ce răspuns ai primit?

Gabriel Mocanu: Părinții mei m-au susținut în orice demers am întreprins, din punctul ăsta de vedere eu nu am avut astfel de probleme cum au alții care doresc să meargă pe acest drum. Nu am avut genul acesta de probleme, mizerie făceam de mic în casă, mazgaleam pe aici, aduceam lut în casă. Acum mi-am făcut atelierul cum trebuie.

După terminarea Școlii de Arte, am continuat studiile la același liceu unde am intrat în urma unui examen practic. Am studiat cu mare plăcere studiul formelor și al culorilor cu domnul profesor Nicolae Trutiu, el a fost mentorul meu în toți anii de liceu. Domnul Trutiu mi-a fost un susținător în dezvoltarea mea în acest domeniu.

În liceu am participat la două olimpiade naționale unde am obținut rezultate satisfăcătoare.

Am experimentat viața de liceu, și m-am bucurat de fiecare moment alături de un colectiv de colegi prietenoși și talentați.

După liceu ce a urmat?

Gabriel Mocanu: Facultatea de Artă la Cluj, 5 ani, la ceramică. Facultatea de Artă și Design Ion Andreescu din Cluj. Am avut și aici un profesor care mi-a fost mentor, domnul profesor Cornel Ailincai. Un profesor excepțional de la care am învățat multe tehnici. Noi la Liceul de Artă modelam, lucram, nu ardeam. Lucrările rămâneau așa uscate, rămâneau prin atelier pe acolo pe rafturi, nearse.

La facultate deja au fost alte provocări, acolo erau cuptoare, glazuri, culori, și asta e o provocare să te joci cu culorile ceramice, ele trebuiesc arse la 1000 de grade și poate să iasă foarte bine, poate să iasă mai puțin bine, e tot timpul o surpriză.

După terminarea studiilor, mi-am deschis atelierul propriu unde am început să lucrez felurite obiecte și unde am pus în practică ce învățasem până atunci.

Temele mele preferate sunt inspirate din natură. 

Care a fost prima ta lucrare remunerată?

Gabriel Mocanu: Lucrări în general, cam tot ce am făcut s-a vândut, sunt în colecții particulare. A fost o lucrare prima remunerată, o pictură a fost prima.

Alte articole:   Ministerul Finanţelor lansează o nouă emisiune de titluri Tezaur, cu dobânzi de până la 8%

Iar ca ceramică, sincer nu mai știu ce s-a întâmplat cu primele modelaje dar în continuare am mers tot pe varianta asta, am tot lucrat.

Lucrările tale au fost expuse?

Gabriel Mocanu: Da, am avut expoziții de grup, am colaborat și cu Institutul Cultural Român, cu Muzeul Casa Mureșenilor, cu Muzeul de Istorie unde am avut cursuri și s-au tot expus lucrări.

Organizezi ateliere pentru copii?

Gabriel Mocanu: Da, și aici în atelier unde ne aflăm și în atelierul de jos. În continuare aș vrea să deschid o Școală de Artă pentru copii. Lipsește în Brașov așa ceva, o școală privată de artă, și am vorbit și cu alți colegi care ar fi dornici să predea, pictură, desen. Aici mă gândesc la mai multe etape, de la zero la obiectul finit, obiect pe care să îl ia acasă.

Pe unde în lume au ajuns lucrările tale?

Gabriel Mocanu: În colecții particulare de pe la toate târgurile, peste tot în lume. Primul târg a fost cu foarte mulți ani în urmă aici în Brașov. Cu foarte mult timp în urmă.

Care a fost cea mai mare lucrare a ta?

Gabriel Mocanu: Cea mai impresionantă lucrare a mea care a durat foarte mult ca timp a fost o locație dragă mie în Tohan, unde mai mult de cinci ani am tot dus lucrări acolo că să decorez o locație foarte mare. Este o locație care anul trecut a câștigat locul 2 la restaurante românești. Tot ce este acolo, tot decorul, este lucrat de mine. Ceramică și lemn. Lemn sculptat pe care au venit fel de fel de piese de ceramică: scuturi, săbii, unelte, inclusiv anfore. Sunt acolo zeci de lucrări. Am păstrat aici o sabie pe care am rupt-o. 

Cea mai dragă lucrare care este?

Gabriel Mocanu: Toate lucrările îmi sunt dragi, le lucrez cu drag, pun suflet în ele, nu pleacă de aici din acest atelier lucrări în serie, toate sunt lucrări unicat. Ar fi greu.

De curând pe partea de meșteșugar am început să lucrez obiecte de utilitate, lucru pe care nu l-am făcut în facultate. Tot ce am studiat eu a fost ceramică sculpturală, ceramică înspre artă plastică, mai puțin spre obiect.

Alte articole:   Creștinii sărbătoresc azi Întâmpinarea Domnului

Viitorul nu știu ce îmi rezervă, din lut se pot modela orice fel de forme.

Consideri că la noi în țară se poate trăi din artă?

Gabriel Mocanu: Indiferent ce spun cei din jurul tău, eu cred că e o dovadă de curaj să îți urmezi chemarea pentru artă. La modul acesta cred că se poate trăi dacă te implici trup și suflet, cu suișuri și coborâșuri. Nu poate fi uniform, dar e greu să te susțîi din treaba asta mai nou.

Dacă vine copilul tău și îți spune că dorește să urmeze o carieră ca artist, nu știe exact ca ce, dar să fie artist, care este reacția ta?

Gabriel Mocanu: De curând nepotul meu a anunțat că deși el termină un liceu de informatică dorește să urmeze o carieră în design vestimentar. Mai departe la facultate. Am decis să îl ajutăm, să încep să îi explic puțin ce înseamnă studiul desenului, formele, noțiunile de bază. Noi în liceu făceam cam 15 ore de studiu pe săptămâna de acest gen. El nu are aceste noțiuni. I-am pregătit și un modelaj pe care să îi prezint proporțiile corpului uman.  Dorește să urmeze o facultate în Olanda pe design. Acolo se pune accent mai mult pe creativitate decât pe strict desenul riguros artistic. 

Iar copilul meu dacă va dori acest lucru, o voi ajuta și sprijini din toate punctele de vedere. Fetița mea desenează, modelează, dar mai puțin decât mi-aș fi dorit eu. Ei Îi place partea de proiectare.

Ai vreun regret?

Gabriel Mocanu: Regret? Regret că nu am continuat meseria de profesor, pe care am practicat-o puțin timp. Am predat desen la Școala de Muzică și la Liceul de Construcții unde desenul artistic era probă la bacalaureat. Lucru care nu se întâmplă nici la Școala de Arte. Era o materie importantă ce predam eu, dar a trebuit să întrerup. Și atunci am decis să îmi deschid eu propria mea școală de artă.

Gabi, îți mulțumesc!

Gabriel Mocanu: Și eu mulțumesc, am avut emoții ca la bacalaureat!

Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!

Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI

Distribuie dacă îți place!

Leave a Reply

Your email address will not be published.