blog-logo

Artista Oana Obacu și aventura ei în lumea contrastelor din arta vizuală

Artista Oana Obacu și aventura ei în lumea contrastelor din arta vizuală

Brașovul are tineri deosebit de talentați, în toate domeniile. Traversăm o perioada destul de grea pentru cei care activează în domeniile artistice, dar acest aspect nu îi împiedică să continue să creeze. Pe Oana Obacu am întâlnit-o cu ceva ani în urmă într-un mic târg dintr-o foarte mică galerie de artă, la acea vreme primitoare cu artiștii locali. M-a atras ușurința cu care desena. Am privit mult timp așteptând să văd finalul. Sincer spun că nu mai știu ce desena. Îi urmăream mișcările sigure ale mânii și liniștea de pe chip. Mi-au plăcut mult desenele ei și am urmărit mereu să ajung în locurile în care expunea. Ca mai toți artiștii cu care am avut bucuria de a sta de vorbă, și Oana este o fire retrasă, introvertită, și cu un simt artistic fantastic. Iubește tot ce este frumos, iubește lucrul manual și animalele foarte mult, este atrasă de contraste și extreme, ceea ce se reflectă și în desenele ei.

Se prezintă simplu și frumos:

Salut! Sunt Oana Obacu alias Middian și sunt artist vizual – creez ilustrații, în special, în toc, peniță și tuș, picturi în acrilice, și diverse lucrușoare făcute manual. Sunt pasionată de desen și pictură de la varsta de 3 ani, de când am vazut prima oară desenele surorii mele, înrămate și puse pe perete. Am avut un drum lung de parcurs, dar cumva am știut că acesta este scopul meu în viață și am perseverat până am reusit să fac ce iubesc.

Lucrările mele sunt reprezentari fizice ale gândurilor și sentimentelor trăite, marcate întotdeauna de contraste: vesel/trist, rece/cald, alb-negru/color, realitate/imaginație, intuiție/planificare, viața/moarte. Personajele sunt fie fantastice, fie vin din alte lumi. Prin compozițiile mele încerc să surprind, să ridic semne de întrebare și să stârnesc curiozitatea privitorului. Îmi place să am un mesaj, să transmit o poveste și fiind o poveste vizuală, ea se schimbă și se multiplică de fiecare persoană care o privește. E posibil să-mi fi văzut lucrările la târgurile de la ART onezero, la expoziția personală “Of Tales and Dreams”, la târgul caritabil de La Stup, la expozițiile din Metrom din cadrul evenimentului Noaptea Albă a Galeriilor, pe Republicii la festivalul Strada dell Arte, în magazinul Kaleido din Bartolomeu sau online pe paginile Middian Crafts de pe Facebook și Instagram.

Care a fost prima ta lucrare? Primul tău desen?

Oana: Primul desen reușit, după părerea mea, a fost la 4 ani. Cu vreun an înainte mă îndrăgostisem de un desen de-al surorii mele. Era un Mickey Mouse pe un fundal roșu, cu un carton pictat drept ramă, și pus pe perete. M-am tot chinuit să-l copiez, dar nu-mi ieșea deloc. Dar ce mi-a ieșit, până la urmă, a fost ceva original. Un șoarece gri, verde și violet, îmbrăcat cu o salopetă albastră. Surorii mele i-a plăcut foarte mult, a fost prima mea laudă și m-am simțit foarte bine.

Alte articole:   Festivalul de Film şi Istorii începe, duminică, la Râșnov

Ce ai simțit când ai vândut prima ta lucrare?

Oana: Primele lucrări s-au vândut deodată, a fost o comandă de 4 tablouri abstracte pe sticlă, și mi s-a dat deplină libertate de a alege tema și culorile. Am fost foarte fericită și nedumerită în același timp! Am țopăit și țipat de bucurie! Nu-mi venea să cred că cineva chiar ar da bani pe ce fac. Așa se întâmpla prin 2009… și acum reacționez la fel.

Cei dragi te susțin în această pasiune?

Oana: Prietenul meu mă susține și m-a susținut mereu. A știut de la început că îmi doresc să fiu artista și m-a sprijinit cât a putut de-a lungul anilor. Mai am și prietenii care mă susțin: prin comenzi, like/share/comment, vin la expoziții, mă anunță când se mai întâmplă ceva ce m-ar interesa.

Pe unde au ajuns lucrările tale? În țară, în lume. Ai păstrat legătura cu cei care le-au achiziționat?

Oana: În țară au ajuns prin orașe și comune din Prahova, Brașov, București, Galați, Cluj-Napoca și Timiș. În afară au ajuns prin Marea Britanie, Spania și Danemarca. Din păcate, cu majoritatea am pierdut legătura, și mai rău, la început nici nu am făcut poze cu lucrările. Nu aveam nici aparat și nici măcar cu telefonul nu mă pricepeam să fac poze.

În ce moment al zilei ai mai multă inspirație? Dimineața? Seară?

Oana: Seara și noaptea am cea mai multă inspirație. Uneori înainte să adorm îmi apare o imagine în cap și mi-o notez sau schițez pentru următoarea zi. Alteori sunt umbrele și jocurile de lumini care îmi trezesc iar o viziune. De obicei, când îmi apare o imagine în cap, mă obsedează zi și noapte până reușesc să o reproduc cât de bine pot. Greul vine la început, pentru că atunci când încep să o reprezint imaginea mi se șterge total din minte. Și dacă înainte să mă apuc era totul clar, vedeam totul suprapus pe pânză sau hârtie, când încep să pictez sau să desenez, abia dacă reușesc să reproduc parțial subiectul principal și culorile. Pe urmă în vin alte idei și se suprapun, mă rătăcesc de multe ori și nu știu în ce direcție să merg, mă enervez, mă îngândurez,  până la urmă, din senin, îmi vine soluția.

Dar câteodată plec și fără inspirație și fără direcție, încep fără să mă gândesc la nimic, îmi aleg o culoare și încep să fac forme la întâmplare, până se leagă o idee. Merge și așa.

Alte articole:   România a donat peste un milion de pastile de iodură de potasiu Republicii Moldova

Care sunt artiștii tăi preferați? Te inspiră marii artiști ai lumii?

Oana: Uuu! Da, îmi plac foarte mulți artiști și îmi place să urmăresc operele altora. Pe Facebook și Instagram urmăresc artiștii și multe pagini de artă, și sunt înscrisă în grupuri de artiști și îmi place foarte mult să mă uit la lucrările lor. Când văd atâtea lucruri faine, mă face să mă simt bine și mă inspiră să încerc să fac și eu ceva fain. Marele artist care m-a impresionat cel mai mult, cred că a fost Salvador Dali. Îmi place fantezia, absurdul și realismul din operele sale, parcă ar fi un vis, parcă ar fi mai mult. Clar-obscurul din operele lui Rembrandt mai îmi place foarte mult, atmosfera din lucrările artiștilor Caspar David Friedrich și John Atkins Grimshaw.

Dacă ar fi să poți alege între a te întoarce în trecut și a zbura, ce ai alege? Și de ce?

Oana: Mereu mi-am dorit să zbor și încă aș vrea, măcar cu un planor sau ceva. Cred că văd zborul că o libertate pe care aș dori să o încerc. În plus, cred că vederea de sus e spectaculoasă. Nu m-aș întoarce niciodată în trecut, oricât de greu mi-ar fi acum știu că o duc de 1000 de ori mai bine.

Ai vreun regret?

Oana: Am mai multe și încerc să trăiesc cu ele.

Iubești animalele, mult, știu, sunt ele o sursă de inspirație pentru tine?

Oana: Sunt cea mai importantă sursă de inspirație pentru mine. Le iubesc foarte mult și mereu e o plăcere să le ilustrez. Când nu știu ce să mai desenez, mă uit la motanul meu, Al – care e mereu lângă mine, și-l desenez pe el. Măcar pentru exercițiu, am multe schițe cu el.

Dragostea pentru a treia noastră cățelușa, m-a forțat pentru prima dată să ies din zona mea de confort, unde desenam doar din imaginație, și să încerc să reproduc realitatea. Când aveam 11 ani, sora și mama mea au găsit pe stradă o cățelușa care semăna leit cu o altă cățelușa care ne murise cu 2 ani înainte la doar 7 luni. Masha era copia fidelă a Tashei. Pe atunci nu aveam telefoane cu camera, pozele erau scumpe și eu nu aveam voie să fac fotografii. Și singura poză pe care o aveam cu Tasha era de când era deja bolnavă. Și am vrut neapărat să nu se mai întâmple asta, așa că am început chinul de a încerca să fac portretul Mashei. A fost foarte dificil, mai ales că nu reușeam să o prind mult timp în aceeași poziție, nu știam deloc anatomie, nu știam cum să încep etc. Eram frustrată, am plâns de ciuda pe mine, am vrut să renunț de multe ori, dar nu am renunțat și până la urmă mi-a ieșit. Un caiet plin, plus câteva foi, mai multe schițe pe o pagină, față-verso și intră-un final un desen în creion care semăna cu Masha. Mai aveam un câine atunci și am încercat să-l desenez și pe el, dar nu eram atât de îndârjita pentru că deja aveam fotografii cu el.

Pe lângă animăluțele mele –  o cățelușa, un motan și o pisica, am mai făcut și portrete la comandă, plus foarte multe ilustrații și picturi cu animăluțe sălbatice. Pasările, în special bufnițele și corbii, sunt tot printre subiectele mele preferate.

Alte articole:   Bonusurile oferite de cazinourile din Romania

Ce planuri de viitor ai?

Oana: Planuri am multe, dar de cele mai multe ori nu-mi ies. Așa că-mi fac o mie, măcar unul să iasă. Mi-aș dori să obțin un spațiu de atelier. Mi-am luat cursuri și cărți care sper să mă ajute în domeniu, să învăț să-mi fac site, copywriting, organizare, promovare și altele. Am de ceva timp în minte niște idei pentru mai multe serii de tablouri și aș vrea să termin măcar două; să particip la cât mai multe expoziții, târguri și alte evenimente artistice.

De ce iubesti Brașovul?

Oana: Nu iubesc neapărat Brașovul, cât iubesc oamenii pe care i-am cunoscut aici – prietenii mei minunați fără de care aș fi total pierdută! Pe ei i-aș iubi oriunde ar fi sau oriunde aș fi. Dar Brașovul este un oraș frumos și cel mai mult îmi plac pădurile din apropiere. Plimbările în natură mereu mă încarcă de energie pozitivă.

Mulțumim Oana! 

Creatiile Oanei le gasiti AICI

Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!

Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI

Distribuie dacă îți place!

Leave a Reply

Your email address will not be published.