blog-logo

Șezători urbane, digitalizarea modelelor și povești scrise pe pânză cu Antonela Lungu

Șezători urbane, digitalizarea modelelor și povești scrise pe pânză cu Antonela Lungu

Despre șezători urbane, digitalizarea modelelor de pe iile românești, cusături și dragostea față de tradițiile românești cu dna Antonela Lungu, inițiator împreună cu dna Melinda Puskas, al Comunității Motive Tradiționale din Țară Bârsei și Împrejurimi, coordonator al multor proiecte legate de cusături și tradiții.

Născută și crescută în Brașov, vacanțele și le petrecea la bunicii materni într-un sat din Transilvania din Podișul Târnavelor – Zagăr, din județul Mureș. Bunica ei ţesea la războiul care era montat„ în casa dinapoi” iar ea privea cum lucra, admirând „desenele”, făcute cu suveica. La școală, de la doamna învățătoare, dar și acasă, de la mama și bunica paternă a învățat să coase, mai întâi goblen. Au trecut anii și pasiunea pentru cusături a rămas vie. 

Interviu realizat de Gabriela Bularca – Realizator Televiziunea ONLINE TViBV Grupul Iubim Brașovul

Grupul Iubim Brașovul partener al proiectului

Am întâlnit-o cu mulți ani în urmă în șezători, am admirat dăruirea cu care explică cum se realizează o cusătură sau alta, corectitudinea realizării cusăturii și istoria pe care o împărtășea celor prezenți.

Rep.: Când ai prins drag de cusături? Care au fost primele modele cusute? 

Am să încep prin a spune, că faptul că tu m-ai invitat chiar azi la această emisiune, așa cum spunea bunica mea, a fost hărăzit să fie chiar așa pentru că eu azi port ia bunicii mele, bunica maternă, ie care probabil a fost cusută acum 80 de ani și întâmplarea face că azi se împlinesc 7 ani de când bunica mea nu mai este și atunci îmi permit să îți spun că mă aflu aici în memoria bunicii mele.

Atunci când eram copil, în școala generală sau chiar în liceu, mergeam în vacanțe la bunica mea, ea țesea la război, dar la vremea aceea habar nu aveam de acele lucruri, însă aici în Brașov  am învățat să cos la școala generală, la orele de lucru manual și mi-a fost dezvoltată această îndeletnicire de către mama și de către bunica paternă care locuia în aceeași curte cu noi. Anii au trecut, am cusut și studentă fiind.  

Rep.: Mai ții minte primul obiect cusut? 

Da, în școala generală, dna învățătoare ne-a învățat să coasem goblen, țin minte era un mac, am greșit și am încercat să descos și astfel am tăiat și pânza. Nu mai am acea primă lucrare. Iar acum, de când am reluat cusăturile, nu am foarte multe lucrări deoarece obiectele lucrate le-am pregătit fie pentru o expoziție sau eveniment, fie le-am oferit cadou persoanelor dragi.

Una dintre marile bucurii și plăceri este când poți să faci cadou cuiva ceva lucrat de tine iar persoana care primește cadoul se gândește la tine.

Nimic nu poate egala acest sentiment. 

Rep.: De profesie știu că ești inginer, cum se îmbină aceste două lucruri? Profesia de inginer și dragostea pentru cusături, tradiții și frumos?

Eu am o meserie foarte frumoasă, aceea de inginer proiectant de mobilier și alte produse din lemn, și atunci să zicem că este o parte de inginerie frumoasă, are o latură artistică, trecerea e destul de ușoară de la una la alta, eu încerc să le îmbin, dacă există zile în care nu reușesc să cos acea zi este neîmplinită, măcar două cruciulițe, sau dacă este sărbătoare desenez.

Alte articole:   Asociația Pro Infrastructură: România încheie anul 2022 cu mai puțin de 1.000 de km de autostradă și drum expres

Toate lucrurile ca să poată să fie cusute, trebuie să fie conceput un proiect, acum modelele sunt realizate digital, așa le putem stoca și se pot păstra pe o perioada mai lungă, această modalitate de desenare digitală se face în format vectorial ceea ce înseamnă că fișierul poare fi preluat de către orice alt program și folosit în diverse domenii, în imprimare de exemplu. 

Rep.: Unul dintre proiectele cele mai cunoscute publicului larg este acela al Comunității Motive Tradiționale din Țara Bârsei și Împrejurimi. Cum s-a născut ideea acestui proiect? Ce înseamnă acest proiect și cum contribuie la păstrarea modelor tradiționale.

Acum 7 ani, când am început să port această ie, uitându-mă la ea și văzând că pânza începe să se taie pentru că are o vechime, m-am întrebat dacă cineva vrea să  coase o ie asemănătoare sau vrea să facă o ie asemănătoare de unde o să ia modelul. Pentru că în cazul acestei ii care vine din zona Mureș Sibiu să spunem că nu este o problema pentru că există motive tradiționale din zona Sibiului, există în cărți chiar și pe net planșe, pentru zona Țării Bârsei situația este puțin diferită, și atunci m-am gândit că pot să fac ceva în acest sens și așa am pornit la lucru împreună cu dna Melinda Puskas. Am gândit că putem amandouă să desenăm motivele tradiționale, pentru că prin natura profesiei noastre lucrăm cu programe grafice, atunci ne-a fost foarte ușor să aplicăm cunoștințele și în acest domeniu. Am făcut fotografii după motive, am importat în programele de grafică și am desenat motivele, și așa, încet încet, am început să facem o bază de date cu motivele din zonă. Am ales Țara Bârsei pentru că eu aici locuiesc și era normal să o aleg și pentru că mi s-a părut că în documentatia existentă când se face referire la Țară Bârsei se vorbește mai mult despre zona Bran și mai puțin restul.

Împreună cu dna Melinda Puskas am realizat și un logo al comunității, după realizarea lui digitală, cusătură a fost realizată de dna Maria Szabo, în urmă cu câțiva ani. Între timp am realizat și logo-ul Universității Transilvania şi cel al Radio România Braşov FM, tot în formă de cusătură.

Rep.: Ai ales să dai mai departe cunoștințele prin organizarea de ateliere de cusături. Care au fost gândurile cu care ai pornit la drum în aceste ateliere? Care au fost provocările și deopotrivă bucuriile acestor ateliere? Sunt cei mici atrași de cusături?

Într-un decembrie 2016 ne-am adunat să încercăm să organizăm ateliere la Casa Junilor și acolo eram câteva persoane cu diverse specializări. Eu am spus că doresc să țin ateliere de cusături. Așa am pornit la drum.

Alte articole:   Dan Alexa: „Ne dorim mult să batem şi Steaua şi Dinamo în 7 zile”

A organiza un atelier de cusături nu este ceva foarte simplu, în primul rând trebuie să te gândești la categoria de vârstă căreia i te adresezi pentru că la copii alegem o pânză mai mare, o etamină, consider că este bine ca la început să îi obișnuim pe copii cu cusăturile pe etamină, apoi alegem modelele, obiectul de realizat, necesarul de materiale, îmi dimensionez bucățile de pânză, acul, ațele, se realizează un kit care conține și o planșă, scriu câteva cuvinte despre ziua în care coasem, despre simbolistica ei, de Dragobete, de Crăciun, de primăvară, aceste kit-uri le ambalez în pungulițe și când termină de cusut, cursantului îi aparține lucrarea și kit-ul și poate replica acel obiect.

Contrar a ceea ce se spune copiii fac ceea ce noi avem răbdare să le arătăm, să îi învățăm, în cei 6 ani, la ateliere mereu am avut ajutoare, Rafila Săracu, Melinda Pușkaș, Maria Szabo, Maria Marcu, Maria Dragu și alte doamne, am lucrat odată cu 70 de copii, firesc aveam nevoie de ajutoare, în cei câțiva ani nu am întâlnit copii care să nu lucreze, au încercat, au lucrat. Mai multă răbdare au băieții decât fetele la cusut, cel mai mic participant a avut 7 ani iar cel mai in vârstă participant avea spre 50 de ani. 

Rep.: Ce ne poți povesti despre proiectul Harta Centenară?

Proiectul a pornit în decembrie 2017 de la faptul că urma anul centenar și m-am gândit să aniversăm unirea printr-o lucrare colectivă, un proiect în care să lucrăm împreună cât mai multe doamne, din toată țara.

Ce anume? Să coasem o hartă, a fost ideea dlui Alexandru Stănescu, și împreună a rezultat ideea finală să coasem o harta centenară. Și acolo a fost nevoie de un proiect, a fost nevoie să desenăm, să alegem împreună modelele, noi am ales să coasem harta României actuale și simbolic am alăturat și harta Republicii Moldova actuale, iar motivele din fiecare județ au fost alese aleatoriu.

Încă odată, țin să menționez faptul, că acest proiect a fost realizat pe baza de voluntariat. Au fost implicate 30 de doamne, 45 de cusături în total, plus un logo al centenarului, așezat pe hartă în zona Alba Iulia.

Harta are ca dimensiune 2 m/1.5 m, pânza a fost mare, conturul l-am cusut în motivul hora fetelor în culorile țării. Am început să coasem conturul, și aici țin să îi mulțumesc prietenei mele dnei Lia Stănescu, pentru că ne-a găzduit și ne-a pus la dispoziție spațiul necesar pentru a putea coase conturul hărții.

În același timp lucrau mai multe persoane. Au fost peste 2000 de ore de muncă în acest proiect, ideea a fost ca această hartă să fie acolo pe perete și la aniversarea bicentenarului.

Prima oară a fost expusă de Ziua Limbii Române in anul 2018 in piața Sf Ioan, când pe scenă au urcat foarte multe doamne dintre cele care au lucrat la această harta.

Rep.: La Casa Junilor, prin grija Liei Stănescu, gazda noastră, se desfășoară șezătorile săptămânale. Cum se derulează acestea? Ce înseamnă defapt aceste șezători? Acum, în această criză sanitară, șezătorile au fost sistate.

Noi le-am numit șezători urbane, ele nu sunt o replică a sezătorilor de odinioară, noi acolo ne reunim în scopul de a coase, dezbatem câte un motiv, punct de cusătură, doamnele aduc și ne arată din colecția proprie ii vechi, obiecte vechi.

Alte articole:   Juniorii FC Brașov U19, calificați în optimile Cupei României

Un punct care diferențiază șezătoarea din Șcheii Brașovului de alte șezători, este faptul că noi și citim din istorie, artă, poezii, lucruri inedite, au fost prezentări ale dlui Alexandru Stănescu, dl Dan Despan ne-a citit poezii, de fiecare dată am avut invitați sau cineva dintre noi a făcut câte o prezentare, se aduc prăjituri.

În fiecare joi seară ne vedeam la Casa Junillor, doamnele, indiferent de situația, lor și-au rupt din timpul lor că să vină acolo, ceea ce înseamnă că le făcea plăcere se simțeau bine, nu neapărat că nu știau să coase, sunt multe specialiste în domeniu, dar simt nevoia să facă parte dintr-o comunitate, să socializeze.

La șezătoare de fapt și de drept se torcea înainte, iile se coseau acasă pe ascuns, la opaiț, fetele ieșeau cu iile la vedere de Paști. În șezătorile noastre moderne facem multe alte activități înafara cusutului.

Rep.: În pandemie nu ai oprit proiectele legate de cusături, ne poți povesti câte ceva despre expoziția Înflorituri cu acul? Cum s-a născut această expoziție?

Ideea proiectului s-a născut în luna februarie a anului trecut când comunitatea La Blouse Roumaine, cea care a inițiat Ziua Internațională a Iei, a prezentat ca temă pentru anul trecut flora României, între timp a început criza sanitară, dar noi ne-am continuat ideea.

S-au alăturat doamne din alte județe chiar și o doamna din Marea Britanie a cusut și ne-a trimis cusăturile.

Am ales strict motive fitomorfe, am indicat o dimensiune a cusăturii, fiecare și-a ales modelul.

Am avut bucuria să avem expoziția la Muzeul Civlizatiei Urbane, am avut o colaborare foarte bună, expoziția a fost pe simeze în luna septembrie, dar am decis că ea să fie o expoziție călătoare, dar nu voi divulga următorul ei popas.

Rep.: La final o întrebare surpriză de ce iubim Brașovul?

Aici m-am născut și sângele apă nu se face niciodată, pentru tot ceea ce ne înconjoară în  Brașov din punct de vedere al naturii, pentru istoria, și pentru oamenii importanți pe care i-a dat Brașovul și pentru comunitatea actuală.

Pentru mine personal, în acest moment, Brașovul mi-a oferit și posibilitatea de a duce această pasiune a mea la nivel academic, pentru că sunt doctorand în anul II, iar tema aleasă este legată de motivele tradiționale, pe care ne-am dorit foarte mult să le preluăm de pe textile și să le aplicăm la mobilier.

Astfel, văd Brașovul ca o iubire și o mare bucurie pentru că trăiesc aici și mă pot împlini ca om, ca mamă și ca membră a comunității.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!

Distribuie dacă îți place!

Leave a Reply

Your email address will not be published.