blog-logo

Despre singurătate în alt fel

Despre singurătate în alt fel

Mass media și informațiile, facebook și instagram și atâtea alte metode de comunicare și de informare. Și totuși există momente în care lumea pare că stă, doar se oprește pentru o clipă…

Carantină. Izolare. De câte ori nu am auzit cuvintele acestea două, la început cu o imensă temere și strângere de inimă. Atunci, la început erau urmate de imagini cu oameni complet protejați care duceau din casele lor, alți oameni unii bolnavi, alții doar contacți. Impact vizual și emoțional maxim. Ne înconjurau și strângeau inima și ne gândeam, nu mi se poate întâmpla tocmai mie. Mă protejez, am grijă de mine.

Pe urmă a venit vara și lumea a respirat un pic mai liber, avea libertatea de a sta la soare, în aer liber. Dar avenit toamna și cu ea din nou, inima strânsă, cifre, mereu cifre, care tot creșteau nu se mai opreau. Zile, caredoar treceau cu bucuria egoistă că ne-am ferit, el virusul încă nu a ajuns la noi, la tine și la mine.

Peste toate, campanii electorale, cuvinte și promisiuni multe, felurite, dar nimic cu adevărat pentru cei mulți, pentru cei care ascultau.

Pentru mine, a venit mai apoi izolarea și carantina. În liniște, tiptil, nu le- am auzit, eram prea obosită, ca să pot realiza cu adevărat ce se petrece. Am împărțit casa și brusc totul a avut altă cadență, alt ritm, altă voce. Era o voce asurzită, venea de afară, dar prin geamuri închise.

Alte articole:   20 de străini care stăteau ilegal în România, depistați de polițiștii brașoveni de la Imigrări, anul trecut!

Am privit lumea timp de 14 zile prin geamuri închise către ea, dar deschise către mine.

Am privit strada, în liniște, oamenii nu păreau atât de grăbiți, nu mai vorbeau cu glasuri ridicate, copiii aveau măști. Și i-am văzut pentru prima dată, poate, așa cum erau îngândurați, îngrijorați, copiii încă mai râdeau dar râsul era mai liniștit. Ați ascultat vreodată un râs liniștit?

14 zile, ce diferite sunt zilele acestea pentru fiecare dintre noi.

Unii în vile de lux, ocrotiți și la distanță socială și umană de ceilalți, putând să  spună cât de ușor pot să treacă aceste zile, iar ceilalți în casele lor așteptând cu temeri cu îngrijorări, cu deteriorări cu cuvinte de încurajare din partea celor apropiați. Cu teamă. Percepi teama, teama că cei dragi vor suferi, că poți săîi pierzi, are un gust teama aceasta gust înecăcios.

Alte articole:   Kids Tâmpa, învinsă de Dunărea Călărași

14 zile în care Universul îți dă voie să îți dai seama cine îți este prieten cu adevărat, cine îți este aproape, cine te ajută cum poate și cine fără cuvinte, dar prin gesturi îți pune o stigmă.

E greu să îți ții firea, te apasă zidurile propriei tale case, din care ai vrea să pleci și știi că nu poți. Cum vrei să fugi din ceva ce ai clădit, cu atât de multă trudă?

Interesant mod de a începe să te regăsești pe tine, cu speranțele și visele tale, cu cuvintele care te apropie mai mult ca oricând de cei pe care îi iubești fără să poți să îi atingi. Dragostea are în felul acesta forma absolută, a purității căci o porți în tine și o dăruiești prin tăceri și priviri.

În tot acest timp viața se desfășoară în afara zidurilor cetății tale, cu tot ceea ce are ea inclusiv ipocrizia și minciuna, poleite în aur de slabă calitate.

Ce poți învăța în 14 zile? Cât de prețios este totul și de fapt cât de mult contează familia ta, valorile morale pe care le ai tu, dar mai ales cât de fragil ești tu ca om.

Alte articole:   Au reînceput lucrările la „Drumul pe sub munte”

14 zile și liniștea celor 14 nopți care te învață cât de grea trebuie să fi fost insomnia lui Cioran, dar mai ales te învață pas cu pas, că trebuie să te bucuri, că poți învăța, de la tot ceea ce pare a fi rău că se poate transforma în mai bine. Dar mai ales că tu poți să treci cu bine dacă crezi cu adevărat în Bine și dacă ai Credință.

În toate aceste 14 zile, în toată campania care era în ritm crescendo în mass media, nu prea am auzit de la nimeni cuvântul Credință, dar nici alte cuvinte către și despre noi oamenii acestei țări. Și am fost foarte atentă la ele, la cuvinte…

14 zile. Nu le doresc nimănui, de aceea trebuie să scriu că mă vaccinez și voi sprijini din tot sufletul meu acest lucru pentru ca nimeni să nu mai treacă nici ușor, nici greu prin 14 zile sau mai mult, pentru ca nimeni să nu mai piardă…

  • Conf. Dr. Oana Falup
  • medic sef Pediatrie 1,spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Distribuie dacă îți place!
  1. Induiosatoare pledoarie pentru vaccin ! Trebuie sa recunosc,aveti reale talente scriitoricesti,dar nu stiu cati oameni simpli vor sta sa citeasca ce ati scris…de fapt,spus pe sleau,ori va vaccinati,ori stati in izolare si carantina 14 zile ; ceea ce nu reiese din articol este ca Dumneavoastra va veti numara printre putinii privilegiati care va veti vaccina printre primii,iar multi oameni de rand care ar vrea si ei sa se vaccineze mai repede ,nu vor putea si risca sa ia virusul tocmai in aceasta perioada ; ghinion ,nu ?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate