blog-logo

În viitor bate o inimă străveche

În viitor bate o inimă străveche

Mi-ar fi plăcut să pot spune că îmi aparține citatul, însă nu ar fi adevărat. Îi aparține unui scriitor, Carlo Levi pe numele lui, personalitate extrem de complexă, scriitor, medic, dar și pictor și activist politic. Dacă îl privim din perspectivă politică, Carlo Levi a fost comunist.

Mi-a plăcut extrem de mult citatul, căci închide în el niște sentimente complexe, pe care le am de câteva timp legate de adolescență.

Ascult la radio, dar și la televizor diverse declarații de presă, opinii ale unora și altora legate de pandemie, însă mai nimic despre felul în care ne-a influențat pe noi și mai ales pe copiii noștri. Personal cred ca virusul COVID 19 a declanșat mai mult decât una sau două crize, cred că ne-a schimbat fundamental pe toți și de aceea cred că nu îl putem folosi, sau nu ne putem folosi de el, decât ca să învățăm ceva din toată această criză.

De aceea, cred că a sosit timpul, să vorbim despre un subiect complet evitat, aproape tabu, dar care își face simțită prezența în viața noastră a tuturora, inclusiv a copiilor noștri, și anume depresia.

Nu cred că știe multă lume că depresia, considerată a fi apanajul adultului afectează milioane de adolescenți și tineri între 15-20 ani. În anul 2016 OMS-ul estima că depresia la adolescenți determină costuri de peste un bilion de dolari. Găsirea antidotului depresiei la vârsta adolescenței ar înapoia lumii de aproximativ 4 ori costul tratamentului.

În vreme de COVID-19, de vreme ce copiii noștri nu și-au mai putut vedea de viața lor obișnuită, totul s-a schimbat, inclusiv modelul lor de viață. Nici unii nu ne-am prea gândit în spaima, neliniștea dar mai ales neîncrederea acelor zile de început de pandemie ce va însemna pentru copiii noștri din perspectivă psihică, această schimbare majoră. De fapt, nu ne-am gândit că ar putea fi deprimați, doar aveau alături internetul și tableta. Și totuși, pare că ne-am înșelat.

Alte articole:   Pericol în centrul Brașovului!

Ce înseamnă depresia la copiii noștri? În anul 2019 s-a propus la nivel mondial o nouă clasificare a acestei afecțiuni la copii, dar care avea la bază tristețea, sentimente de insatisfacție și de goliciune sufletească alături de modificări ale afectului.

La adolescenți, depresia, paradoxal, se manifestă prin iritabilitate și izbucniri de furie frecvente, uneori necontrolată, prin bulimie sau anorexie, prin insomnie accentuată de utilizarea gadgeturilor sau din contră hipersomnie, agitație psihomotorie sau din contră lungi zile de inactivitate. Toate acestea duc la sentimente de eșec, gânduri suicidare și la tentative de suicid.

Oare câți dintre copiii noștri au trăit aceste sentimente în aceste zile? Câți oare ar fi vrut să ne vorbească și poate nu și-au găsit cuvintele? Pe câți dintre ei i-am tratat de sus că sunt triști, în vreme ce noi am avut treabă să ne contrăm că e sau nu e pandemie, iar ei aveau nevoie de noi. Nu vreau să mă gândesc, căci ar însemna să recunosc că nu ne-am descurcat prea bine, noi ca părinți, ca societate.

Există multe teorii și încercări de a explica această patologie extrem de complexă a copilului, depresia, iar unele dintre aceste teorii sunt extrem de interesante și ele iau în considerare factori genetici, dar și modificări ale mediului, datorate unor relații deseori eșuate dintre noi și copiii noștri. Între toate aceste teorii se desprinde clar ideea că mediul și schimbările majore ale acestuia determină creșterea numărului de cazuri de depresie la adolescență. Cu toate acestea, ca părinți nu credem că copiilor noștri li se poate întâmpla așa ceva.

Alte articole:   PSD a sesizat BEJ ca unii fac campanie electorală în continuare

Nu nouă, nu lor, nu în aceste zile când avem altceva de făcut sau de gândit. Și totuși așa se întâmplă acum, în aceste vremuri de profundă schimbare.

Personal, cred că ar trebui să ne gândim la ei, la copiii noștri, în primul rând să îi ajutăm să înțeleagă lumea această, care s-a schimbat poate pentru totdeauna, sau cel puțin pentru o perioadă mai îndelungată și pe care de ce să nu recunoaștem, nici noi nu prea o înțelegem. Suntem împreună cu ei, doar că noi adulții suntem uneori prea aroganți ca să recunoaștem că nu înțelegem totul, dar mai ales că nu avem mereu răspunsuri gata pregătite.

Știind că în copiii noștri bate inima noastră, ar trebui să îi ajutăm și prin asta să ne ajutăm, să găsim calea, drumul nostru împreună.

Aș începe un experiment acela de a ne asculta copi,ii cu adevărat, de a le asculta neliniștile, poveștile, bucuriile, cu inima și cu sufletul deschise. Ce ar fi dacă, într- o bună zi, am decide că este important să credem unii în alții, că putem să trecem prin despărțire și durere acceptându-ne așa cum suntem noi, imperfecți speriați dar că putem să le fim aproape, că putem să le arătăm cât de mult îi iubim, dar mai ales că ei sunt viitorul având în inima lor moștenirea generațiilor trecute.

Alte articole:   SR Brașov, victorie în deplasare, cu CSO Plopeni

Ce ar fi dacă am accepta că ei au nevoie de ajutorul nostru că și ei trec prin durere și să le spunem că durerea nu ține o clipă, o bătaie de pagină de internet ci poate ține zile uneori luni iar alteori când pierdem pe cineva drag, nu putem trece cu adevărat, niciodată, peste durere. Să le arătăm că înțelegem. Vă propun să reînvățăm să trăim cu încredere alături de copiii și adolescenții noștri. Vă propun să învățăm să vorbim unii cu alții. Vă pot asigura de pe acum că nu va fi ușor, dar va trebui să o facem.

Orice proces de vindecare trece printr-o durere.

Poate că ar trebui să începem să ne respectăm unii pe alții, să nu mai contestăm autorități sau recomandări, să le dăm un exemplu lor, copiilor și adolescenților, de putință de a trece cu calm și încredere, chiar și peste aceste zile.

Nu putem să îi lăsăm să își piardă încrederea în ei și în viitorul lor.

A venit vara, vacanța mare, dar mai ales a venit timpul să vorbim cu copiii noștri.

Îmi doresc foarte mult să vă ascultați copiii, să uitați pentru o clipă o singură clipă, de tot ceea ce ține de polemică și dezbatere și să fiți doar cu ei cu copiii și adolescenții noștri.

Vă rog să nu uitați că în viitor bate o inimă străveche… Să o păstrăm sănătoasă.

Conf. Univ. Dr. Oana Falup, medic primar pediatrie – Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii

Distribuie dacă îți place!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate