FOTO Gabriela Bularca: „Într-o lume plină de atracții și tot felul de tentații, eu am reușit să conving mii de copii să stea cu croșeta în mână ore întregi”

FOTO Gabriela Bularca: „Într-o lume plină de atracții și tot felul de tentații, eu am reușit să conving mii de copii să stea cu croșeta în mână ore întregi”

MAMA. Primul și cel mai frumos cuvânt. Cel mai cald gând. Mama, de cele mai multe ori ne aduce la viață și renunță la tot ce era ea și la ce ar fi putut ajunge pentru a ne avea pe noi. Ne împrumută chipul ei și ne umple sufletele cu comori numai de ea știute, pe care le descoperim, pe rând, până ne săvârșim existența pe acest pământ. A stat alături de noi de la primul scâncet, iar când am crescut am știut că fiecare zbârcitură de pe obrazul ei, de pe mâna ei, ascunde o poveste din viața noastră.

Ne închinăm la icoana ta, mamă! Pentru tot și toate. Iar cea mai mare vină pe care o avem este aceea că îți spunem de prea puține ori „Te iubesc!”. Nu o spunem prea des, dar te iubim, în felul nostru, poate stângaci și fără cuvinte, dar tu asta o știi deja.

Newsbv.ro vă invită să vă alăturați pe parcursul lunii martie unei campanii în care veți afla povești de viață ale unor oameni de lângă noi. Dacă aveți o poveste frumoasă, pe care vreți să o împărtășiți brașovenilor, o așteptăm alături de o fotografie la adresa contact@newsbv.ro.

Pe doamna Gabriela Bularca, unul dintre cei mai îndrăgiți meșteri populari din Brașov, am găsit-o în căsuța ei din fața mallului din cartierul Tractorul. Cei de aici o găzduiesc de fiecare dată cu inima deschisă și o ajută cu organizarea de ateliere ori de câte ori este nevoie. Semnificația cuvântului MAMA este una și mai specială pentru interlocutoarea noastră. De ce? Ne povestește chiar dânsa. „Eu m-am născut cu probleme de sănătate, iar mama a însemnat enorm pentru mine. Mereu eram dependentă de ea. Nu mă ținea în puf cum se zice, dar știa că am nevoie de mult mai multă atenție. Este cea mai importantă persoană din viața mea. M-a lăsat întotdeauna să fac ce cred eu că este mai bine. De la ea am învățat că nu există NU POT”. Cealaltă femeie extrem de importantă din viața doamnei Gabriela a fost bunica. „Atunci când nu putea mama, bunica avea grijă de mine. Ea era o fire extrem de activă. Când nici nu exista acest termen, ea făcea voluntariat. Mergea prin blocuri și învăța copiii să scrie și să citească. A lucrat, prin anii 70, cu mâinile goale, la ridicarea bisericii de pe strada Aurel Vlaicu, fără să primească nimic în schimb”.

Bunicii care lucrau la ridicarea bisericii de pe strada Aurel Vlaicu

Gestul care a impresionat-o de 8 martie

Zilele de 1 și 8 martie erau cu totul speciale, trăite la intensitate maximă. Luna femeii era sărbătorită așa cum se cuvinte, cu mici cadouri, de suflet. „Îmi amintesc că, odată, am fost la Complexul Mare și i-am luat mamei o lumânare sculptată manual, în formă de trandafir. Mereu le dădeam câte ceva mamei și bunicii. Nu ratam nicio ocazie. Scriam felicitări, le pictam, le desenam, nu erau lucruri scumpe, dar cu o valoare sentimentală, pe care mama chiar și acum le păstrează”. Un gest făcut de un prieten, în urmă cu mulți ani, de 8 martie, a impresionat-o pe Gabriela Bularca: „Erau vremuri grele, iar prietenul meu de atunci țin minte că a făcut un gest care m-a marcat. Ciocolata pe care o avea a împărțit-o în mod egal cu mine și mama lui”. Și în prezent, soțul îi oferă, de fiecare dată, de 1 și 8 martie, flori.

Făcea păpuși încă din copilărie

Pasiunea interlocutoarei pentru meșteșugurile populare a fost insuflată de mama ei, care de la 13 ani conducea secția de croitorie a Cooperativei Meșteșugărești. „Din clasa a 5-a am iubit la nebunie croșetatul. De mică le făceam păpuși prietenelor de pe scara blocului. Mie nu mi-a lipsit niciodată nimic, copil fiind, iar astfel voiam să dau din ce știu sau am eu și celorlalți copii. Mai târziu, m-am apucat de croșetat, dar nu am făcut o meserie din asta, pentru că jobul meu era de economist. Dar simțeam că nu este ceea ce vreau, iar acum 6 ani am decis să fac o schimbare. Am încercat în mai multe părți să organizez ateliere, dar singurul răspuns favorabil l-am primit de la Ceai et Caetera. De acolo a început munca mea cu copiii”, își amintește Gabriela Bularca.

Am fost foarte dezamăgită atunci când am lucrat la o jucărie câteva ore bune cu o fetiță, iar după ce am terminat-o a venit mama copilei și a întrebat-o: „Doar atât ai fost în stare să faci?”. Am crezut că mor în acele momente, iar fetița era profund afectată – Gabriela Bularca

Realizează numai jucării pentru copii

Atunci când vorbește despre activitățile pe care le derulează cu micuții o face cu multă dragoste, pasiune și entuziasm. Nu se plânge niciodată, dimpotrivă, își dă o parte din suflet micilor artiști, pe care-i învață cu multă dăruire tot ceea ce știe. „Mii de copii mi-au trecut prin mână. Este incredibil ce poți realiza cu o croșetă și asta vreau să le arăt și lor. Din 2015 am fost căutată de Sofia Grigore de la mall și am primit o zonă specială unde, în fiecare săptămână, am activități. Cel mai interesant loc unde am avut un atelier a fost un stand cu pepeni. Copiii sunt foarte pasionați și nu se plictisesc deloc. Am avut un băiețel care nu era lăsat de părinți să vină la croșetat și a fugit de acasă. Acum croșetează extraordinar. Avem chiar și un adult care lucrează pe balastieră, expert chiar în croșetat. Ador să lucrez cu micuții. Nu mă abat de la principiul meu. Fac numai jucării pentru copii. Pentru că vreau să-i văd fericiți pe ei. În 2018 chiar am realizat o caravană a artizanilor, în fiecare cartier din Brașov, pentru copiii care nu puteau ajunge la atelierele noastre. 1200 de micuți au fost implicați în această activitate”, ne povestește meșterul nostru popular, care are ateliere și expoziții la multe instituții de cultură cum ar fi Muzeul Casa Mureșenilor sau Muzeul de Etnografie.

Păpușile prind viață

Am învățat de la mama că nimic nu este imposibil. Bunica îmi zicea mereu că nu ducem nimic cu noi în pământ, când murim, decât bucuria de a fi trăit frumos. De aceea îmi place la nebunie să dau mai departe tot ce am învățat. În lumea asta plină de atracții, de jocuri, de tentații, eu am reușit să conving mii de copii să stea cu croșeta în mână ore întregi”, spune doamna Gabriela. Celui mai iubit artizan din Brașov îi place să dea viață păpușilor pe care le realizează. Astfel au apărut șoricelul Emil, maimuța Găbița, oaia Bianca, pasărea Lucica sau unicornul Sophie. Iar anul acesta realizează, pentru a treia oară, mascota festivalului Etnovember. Dacă povestea noastră v-a plăcut, trebuie să știți că pe Gabriela Bularca o găsiți în fiecare marți, la căsuța de lemn din fața mallului din cartierul Tractorul, dar o puteți contacta și pe pagina de facebook Gabriela Bularca Atelier.

Distribuie dacă îți place!
Loading...
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.