Nereguli financiare incredibile la Filarmonica Brașov, unde banii publici sunt folosiți încălcând reguli contabile elementare. Despre disciplină financiară nici măcar nu se mai poate face vorbire.
Filarmonica Brașov s-a remarcat prin spectacole de înaltă ținută artistică, mai ales prin invitarea unor artiști de prestigiu de peste hotare. Așa cum este firesc, aceste personalități trebuie plătite, iar onorariile trebuie stabilite conform unor contracte.
Legislația financiară din România prevede că se pot încheia contracte în valută, dar acestea se onorează în moneda națională, la cursul BNR. La Filarmonica condusă de maestrul Anton Niculescu, lucrurile nu se întâmplă chiar așa.
Astfel, banii de la casierie sunt ridicați de soția acestuia, responsabilă cu relațiile internaționale, care pleacă cu lichiditățile la o casă de schimb valutar sau la o bancă și îi transformă în valută, urmând a fi achitați drept onorarii artiștilor invitați la concertele de la Brașov.
Iar toată această operațiune se face pe baza unei simple hârtii, dacă vreți o chitanță de mână scrisă între precupeți la târg, denumită proces-verbal. Trebuie luate în considerare două situații.
Filarmonica Brașov face contract cu invitații ca persoane fizice, caz în care s-ar presupune încheierea unor contracte prin care să se facă reținere la sursă pentru impozite. Dar într-o astfel de situație, plata onorariilor se face în lei. Nu au decât invitații să îi schimbe în ce valută vor. Și în acest caz, că trăim într-o lume digitalizată, plata se putea fac într-un cont personal, transferul bancar nefiind o problemă.
O a doua situație este încheierea unui contract între două entități juridice. Artiștii străini, prin agenția de impresariat sau cum sunt ei reprezentați, emit o factură fiscală pe care Filarmonica o plătește prin virament bancar. Nu cash.
În acest context se ridică, firesc, întrebarea: de ce se evită plata transparentă, prin bancă, în ambele situaţii enumerate mai sus, şi se preferă plata în numerar?
De ce toată această tevatură de a ridica o paporniță cu bani cash de la casierie de către directorul economic și a pleca cu ea ca să-i „transformi” în valută pentru a plăti artiștii și dirijorii? Această „procedură” seamănă mai degrabă cu o tranzacție făcută de un ginerică cu lăutarii care i-au cântat la nuntă.
Oare ce s-ar întâmpla dacă astfel de tranzacții le-ar face o firmă? Garda Financiară, Poliția economică ar „mătura” cu cei care ar face asemenea jonglerii. Curtea de Conturi, din păcate, este o instituție mult prea rigidă, nu este flexibilă – în sensul de a reacționa la momentul în care apar astfel de informaţii în spaţiul public.
