1 Mai. Sărbătoarea muncii în timpul comunismului

1 Mai. Sărbătoarea muncii în timpul comunismului

Începând din 1889, în peste 80 de țări la 1 Mai se sărbătorește, Ziua Internațională a Muncii.

La originea semnificației zilei de 1 mai, sărbătoare internațională a lucrătorilor, stă reducerea normei orare zilnice de lucru. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru de la 10-16 ore la 8 ore, fără reducerea salariului.

Rezultatul nu a întârziat să apară și câțiva ani mai târziu, în anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat 1 Mai Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, din 1 mai 1886, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești.

În România, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă, în 1890, fiind mai degrabă o sărbătoare de partid.

În perioada comunistă, erau organizate manifestații de amploare pe marile bulevarde, când coloane de oameni ieșeau în ținute festive și scandau lozinci în timp ce purtau pancarte ce afișau chipurile conducătorilor.

Nicolae și Elena Ceaușescu erau primiți cu aplauze și onoruri, în semn de iubire și prețuire

Defilarea reprezenta elementul central al manifestărilor, şi se organiza în toate oraşele mari şi medii. Participarea la manifestații era o obligație peste care nu puteai trece. Cei care se împotriveau, erau considerați inamici ai regimului.

În marile oraşe conducătorii de intreprinderi şi muncitorii decoraţi aveau privilegiul de a sta la tribună şi de a primi onorurile.

Alte articole:   Cum pot scăpa corect de un aparat electrocasnic vechi?

Muncitorii din fabrici și uzine îmbrăcați cu cele mai frumoase haine, pionierii și șoimii patriei erau obligați să participe la parade cu pancarte uriașe sau fotografii cu Nicolae și Elena Ceaușescu și să scandeze lozinci de preamărire.

Cetăţenii erau încolonaţi în funcţie de întreprinderea la care lucrau şi defilau ore în şir cu lozinci de preamărire şi înălţau pancarte uriaşe, trecând prin faţa tribunei oficiale, şi salutând reprezentanții partidului- stat.

De 1 Mai, românii puteau să vadă doar emisiuni închinate tovarăşului Ceaușescu, să asculte versuri şi cântece patriotice, fanfara armatei sau reportaje dedicate acestei zile.

Ziua se încheia la iarbă verde cu mici şi bere, de altfel singurul obicei care a supravieţuit după Revoluţia din decembrie 1989.

În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi, notează legestart.ro.

Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației ca un simbol „împins“ între două amintiri: mitingurile lui Ceauşescu şi sărbătorile câmpeneşti.

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap