Clădirea muzeelor de Etnografie și de Artă din Brașov, retrocedată cu încălcarea Tratatului de la Paris

Clădirea muzeelor de Etnografie și de Artă din Brașov, retrocedată cu încălcarea Tratatului de la Paris

Dacă tot s-a inventat și a devent operațională, din 23 octombrie 2018, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, poate ar fi de interesant să repunem în atenția opinei publice modul în care a fost retrocedat Bisericii Evanghelice unde funcționează Muzeul de Artă și cel de Etnografie și Folclor din Brașov (de lângă Hotel Capitol).

În urma unui proces întortocheat, s-a pronunțat o decizie controversată, în 2012, în care instituții și organisme ale statului s-au poziționat de cealaltă parte a baricadei, nu a interesului comunității.

Pe scurt, Biserica Evanghelică a intrat în posesia imobilului care fusese cedat Grupului Etnic German în perioada interbelică.

Argumentele aduse de Consiliul Judeșțean și reprezentanții Muzeului de Eetnografie nu au contat, chiar dacă s-a dovedit faptul că în perioada interbelică aici a funcționat sediul Grupului Etnic German, aflat sub coordonarea lui Andreas Schmidt, un apropiat al lui Adolf Hitler. Atunci, Biserica Evaghelică cedase această clădire naziștilor, iar ulterior a fost confiscată de statul român, potrivit tratatul de pace de la Paris.

Încă de la acest moment, se pune întrebare cum a putut face obiectul unei retrocedări un imobil confiscat de statul român ca pradă de război, printr-un decret lege semnat de Regele Mihai?

În perioada regimului comunist, imobilele au fost transformate în muzeu, adăpostind numeroase exponate din istoria culturală a Transilvaniei. După retrocedarea extrem de curioasă, ca să nu o catalogăm altfel, noul proprietar al clădirilor a impus condiții drastice de funcționare, pe baza unui contract, pe o perioadă determinată, de 10 ani. Funcționarea celor două muzee se desfăloară dificil și la această oră, în contextul în care în care, Consiliul Județean Brașov, în subordinea cărora se află cele doujă instituții de cultură, nu a manifestat un interes deosebit de a rezolva problema celor două instituții de cultură.

În contextul în care președintele Klaus Iohannis a obținut rejudecarea unei cauze privind o moștenire din Sibiu printr-un recurs în anulare, oare nu o fi posibilă o astfel de cale de atac și pentru revenirea imobilului la care facem referire în proprietatea comunității? Cazul Cetățuii de pe Dealul Straja poate fi un exemplu care să motiveze pe cine trebuie să motiveze…

Presa postdecembristă a scris nenumărate articole despre retrocedările făcute în România. Și la Brașov s-a făcut deseori vorbire despre unii mai mult sau mai puțin urmași, care împuterniceau anumiți avocați care revendicau proprietățile în numele lor. Cazul imobilului celor două muzee, însă este mult complex.

Astfel, dupa ce aceasta biserica a predat de buna voie si nesilita de nimeni in 1942 toate bunurile regimului nazist , colaborand cu Grupul Etnic German, după revoluție a revendicat imobilele.

Soarta muzeelor din Brasov a fost decisa de judecători, într-un context greu de înțeles. Biserica Evanghelica a dat in judecata, in 2003, statul roman (respectiv Consiliul Judetean) pentru cladirea monument istoric de pe strada Ferdinand 1-3(Eroilor nr. 21). Desi initial cele doua institutii de cultura au castigat pe contencios administrativ la Inalta Curte de Justitie si Casatie, Biserica Evanghelica a castigat definitiv si irevocabil, tot la Inalta Curte, pe Codul Civil. Asta se petrecea pe 19 iunie 2012….

Cum s-a ajuns la aceasta situație?

Cladirea din str. Ferdinand nr.1-3 din centrul vechi al Brasovului, a adapostit, in perioada interbelica Asociatia mestesugarilor sasi din Brasov (Gewerbevgrain), construita in 1902 si apoi donata in 1939 Bisericii Evanghelice, de teama ca imobilul ar fi putut fi confiscat de nazisti.

Conform proveerbului, de ce ți-e frică, nu scapi, lîn 1942, Biserica Evanghelica a cedat imobilul Grupului Etnic German. Aceasta organizatie (Deutsche Volksgruppe in Rumanien) a fost infiintata prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 ca organizatie cu statut de persoana juridica de sine statatoare. Cetatenii romani de etnie germana, reuniti in Grupul Etnic German (majoritatea dintre ei activand in trupele Waffen SS), constituiau o corporatie de drept public, pusa sub protectia Germaniei naziste.

Mai mult, trebuie precizat că, în perioada 1940-1944, a fost singurul organism care a reprezentat comunitatea germana din Romania. Grupul avea sediul la Brasov, fiind condus de catre Volksgruppenfuhrer Andreas Schmidt. In sediul din str. Ferdinand 1-3 (unde activeaza astazi cele doua muzee), a functionat reprezentanța economică a Grupului Etnic German intre 1942-1944.

In 1941 s-a semnat Conventia Generala privind Reglementarea relatiei dintre Biserica Evanghelica de Confesiune Augustana si Grupul Etnic German prin care s-a hotarat trecerea averii fostei „Universitati Sasesti” (desfiintata in 1 iunie 1937), inclusiv proprietatile Bisericii Evanghelice, la Grupul Etnic German. Conventia a fost semnata de episcopul Wilhelm Staedel si de Volksgruppefuhrer-ul Andreas Schmidt.

Mai trebuie menționat faptul că întreg consiliul episcopal al Bisericii evanghelice a fost schimbat in 1940, astfel ca noii reprezentanti ai acestei biserici erau devotati regimului nazist. Începand cu 1942, Grupul Etnic German a preluat controlul asupra învățământului în limba germana, a presei de limba germana si a institutiilor de cultura germane. Biserica Evanghelica din Romania s-a integrat de bunavoie, cu proprietati cu tot, în organizatia hitlerista.

Organizațiile naziste, desființate și nu prea…

Conventia de Armistitiu din 12 septembrie 1944 a impus, prin articolul 14, dizolvarea organizatiilor pro-hitleriste din Romania. Prin decretul lege nr.1836 din 7 noiembrie 1944, art. 1, s-a abrogat Legea 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din Romania. Tot in acest decret s-a prevazut ca toate bunurile care au apartinut Grupului Etnic German sa fie consfiscate. Aceasta situatie juridica a fost consfiintita prin Tratatul de Pace de la Paris din 1946. Apoi imobilul a fost preluat de statul roman, iar o instanta de judecata a respins in 1950 dreptul ca aceasta cladire sa se intoarca la Biserica Evenghelica. In anii ’70, aici, s-au înfiintat Muzeele de Arta si de Etnografie si Folclor din Tara Barsei.

După decembrie 1989, în „democrație”, o instanță face praf Tratatul de la Paris

În decizia pe fond a Tribunalului Brasov se arata ca „titlul in temeiul caruia a fost preluat bunul imobil in litigiu ( n.r. de statul roman dupa al Doilea Razboi Mondial) este nevalabil, intrucat el a vizat o persoana, care la data emiterii acestuia nu avea calitatea de proprietar al bunului, respectiv Grupul Etnic German din Romania.

In acest sens instanta constata ca, in sustinerea pozitiei sale procesuale, paratul Judetul Brasov a afirmat ca dovada existentei dreptului de proprietate al Grupului Etnic German din Romania asupra bunului imobil aflat in litigiu, la data emiterii titlului de preluare, este reprezentata de „Conventia pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnilocale Evanghelice fata de Grupul Etnic German”.

In art.3 pct. 7 din Conventie se prevedea ca predarea averii Bisericii catre Grup urma sa se realizeze in baza hotararilor reprezentantilor comunitatii bisericesti pentru averea comunitatii locale si a declaratiilor de primire din partea Grupului, documente care nu au fost niciodata intocmite. De asemenea, se retine ca potrivit mentiunilor existente in acest articol din Conventie, actul juridic mai sus mentionat putea sa produca efecte juridice numai la data adoptarii legii de scutire de impozite exceptionale pentru transcrierea drepturilor de proprietate, act normativ care nu a fost niciodata adoptat.

Tribunalul retine, de asemenea, ca la data la care a fost perfectata conventia mai sus aratata, era in vigoare art.431 din Codul civil austriac, care confera efectul constitutiv de drepturi al inscrieriii in cartea funciara. Asa cum am aratat, in evidentele de catre cartea funciara, asupra bunului imobil in litigiu, nu a fost intabulat niciodata dreptul de proprietate al Grupului Etnic German din Romania, calitatea de proprietar tabular avand-o reclamanta, in privinta careia Legea nr.485/19444 si legea nr.1022/1945 nu produceau efecte juridice, intrucat aceste acte normative reglementau situatia juridica a bunurilor care au apartinut Grupului Etnic German”.

Din pacate acest punct de vedere este impartasit si de judecatorii de la Inalta Curte de Casati si Justitie in decizia luata in 19 iunie 2012: “Instantele fondului au retinut corect ca preluarea bunului pe numele Grupului Etnic German, prin aplicarea Decretului-Lege nr.485/1944 (potrivit caruia s-a abrogat Legea 830/1940 pentru constituirea Grupului Etnic German, statul roman devenind proprietar al bunurilor apartinand acestuia), s-a facut eronat, in conditiile in care acesta nu figura ca proprietar al imobilului, adevaratul proprietar tabular fiind Biserica Evanghelica Brasov”.

De ce nu au convins, oare, argumentele Consiliului Județean?

Consiliul Judetean si muzeele de Arta si de Etnografie si Folcor au sustinuit permanent faptul ca statul roman a preluat imobilul in mod legal, fiind confiscat de la Grupul Etnic German, care intrase in proprietatea acestuia in urma unei conventii de reglementare a raporturilor dintre Grup si Biserica Evenghelica. Trebuie mentionat ca aceasta conventie a avut caracter de lege, care a fost tiparita in Monitorul Oficial. Documentul prin care Biserica Evanghelica a donat toate bunurile sale ( cu exceptia lacasurilor de cult) Grupului Etnic German, a fost adus la cunostinta statului roman condus la acea vreme de maresalul Ion Antonescu, care a luat act de aceasta masura si nu a ridicat obiectii.

De altfel, Grupul Etnic German era o entitate juridica care functiona in cadrul statului roman si reprezenta interesele comunitatii germane din Romania. Drept urmare, aceasta trecere de proprietate de la o entitate juridica la alta s-a facut prin lege a statului roman, nu a fost doar o decizie interna in cadrul organizatiilor sasesti.

De aceea, sunt inexplicabile argumentele sustinute de magistrati, care au sustinut ca imobilul in litigiu nu a fost niciodata in proprietatea Grupului Etnic German pentru ca nu a fost intabulat. Inscrierea in Cartea Funciara a imobilului din str. Ferdinand nu putea sa fie dacat parte a punerii in aplicare a unei decizii luate de transfer de proprietate de la Biserica Evanghelica la Grupul Etnic German. Acest lucru este demonstrat de faptul ca imediat dupa s-a semnat respectiva Conventie, cladirea Bisericii Evanghelice s-a transformat in sediul Comisiei Economice a Grupului Etnic German, coordonate direct de Volksgruppenfuhrer Andreas Schmidt.

Astfel, in Conventia Generala pentru reglementarea raportului Bisericii Evanghelice de confesiune augustana fata de Grupul Etnic German se arata ca “in sprijinul ideologiei national socialiste, conducerea grupului etrnic german asigura ca si celorlelate confesiuni in cadrul grupului etnic german, asa si Bisericii Evanghelice din Romania, libertatea credintei ei religioase, fara ca prin aceasta libertate, sa se abuzeze pentru a se aduce o periclitare a existentei grupului etnic sau o violare a simtului moral al rasei germane. Biserica Evanghelica din Romania se incadreaza, fara a avea pretentie de conducere politica, fara vreo rezerva in noua ordine de viata a poporului german si in special a grupului etnic german”.

La art.17, litera b), se spune ca “in proprietatea grupului etnic se vor preda gratuit cu toate sarcinile, datorii, impozite sit axe: 1. Averea care mai inainte in mod legal a apartinut de averea obstei, fosta Universitate Saseasca(…). Din acea avere mobila si imobila care serveste scopurilor lucrative, se va preda in proprietatea grupului etnic, fara despagubire”.

Era evident: imobilul a fost in proprietatea naziștilor!

Coincidențe…

O mana de ajutor au dat si functionarii de la Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din Romania. Aceștia au dat o decizie de retrocedare a imobilului in care functionau cele doua muzee din Brasov, pe 8 aprilie 2008. Nu s-a tinut cont ca acest caz era pe rol la instantele de judecata.

O institutie centrala a statului s-a implicat in dosar, devenind avocatul unei persoane private (Biserica Evanghelica), in lupta pentru pastrarea unui bun care apartinea statului roman!!! Si asta in virtutea relatiilor special pe care Klaus Iohannis le avea cu presedintele de la acea vreme de la Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatii -ANRP (in subordinea careia functiona comisia speciala pentru retrocedararea unor bunuri care au apartinut cultelor religioase), Ingrid Zarrour. Mai mult, este de condamnat si faptul ca Ministerul Culturii nu a reactionat in niciun fel, neavand niciun gest de a proteja doua institutii de culturala din Brasov.

Ca intervenient in proces, Comisia speciala din cadrul ANRP, sustine intr-o intampinare la Inalta Curte de Justitie si Casatie, in data de 24.11.2009, ca “pe baza actelor doveditoare, depuse de subscrisa la dosarul cauzei, a reiesit, neindoielnic, faptul ca, la momentul preluarii abuzive, respectiv in data de 5 august 1949 ( asadar in perioada de referinta a legii), proprietar tabular al imobilului in cauza era Comunitatea Bisericeasca Evenghelica Brasov”.

In acest context, putem spune ca Muzeul de Arta si Muzeul de Etnografie si Folclor nu au avut nicio sansa. Nu putem acuza de rea-credinta, instantele de judecata, dar putem constata existenta unui trend nociv de solutionare favorabila, pe banda rulanta, a mai tuturor cererilor de revendicare de imobile in baza legilor de reconstituire a dreptului de proprietate, care la Brașov vor vrea o adevărată furtună în curând, din cauza samsarilor imobiliari. Acest trend extrem de pagubos a dus in ultimii ani la devalizarea patrimoniului imobiliar si cultural al Brașovului.

Mai amintim si faptul ca Biserica Evanghelica a avut ca avocat pe Liliana Șelaru, fost procuror DNA (unul dintre cei trei procurori care avea dreptul sa dea liber la interceptari), sotul acesteia fiind director executiv in consistoriul Bisericii Evenghelice.

Lecția de istorie a judecătorilor comuniști

Acest litigiu asupra imobilului in care functioneaza cele doua muzee a mai facut obiectul unui alt proces desfasurat in 1950, cand Biserica Evenghelica, la doar cativa ani dupa ce a predat, de buna voie, cladirea din str. Ferdinand 21-3, catre Grupul Etnic German, a cerut-o inapoi, in instanta. Atunci, Tribunalul Brasov, prin sentinta civila nr.81 din 21 ianuarie 1950, a respins „ca nefondata actiunea intentata de Comisiunea Bisericeasca Evenghelica din Brasov contra statului roman”.

Instanta a luat aceasta decizie “vazand ca din conventia din 11 august 1942, rezulta ca conducatorul Grupului Etnic German, A. Schmidt a primit averile bisericilor predate de Episcopul din Sibiu, (…), vazand ca prin decretul lege nr.275 public. in M. Of. Din 21 noimembrie 1940, Grupul Etnic German este declarat persoana juridica romana de drept public, personalitate juridica, ca element alcatuitor al statului roman. Grupul poate arbora pe langa drapelul statului roman si drapelul poporului german(…) vazand ca comunitatea germana, organizandu-se pe atunci, dupa principii totalitare national-socialiste, cu un singur conducator, doctrina national socialista s-a contopit cu Grupul Etnic German si ca urmare aceasta grupare s-a supus programului unitatii de comunitate germana, organizandu-se dupa punctele de vedere rasiale si cu sectiuni de asalt, de garda, de munca, de asistenta , ale conceptiei national-socialiste(…), vazand ca in acest sens précis este conventia din 11 august 1942 si ca in alineatul final se dispune predarea averii Bisericii reclamante, iar scopul principal indoctrinarea bisericii si includerea ei in corpul politic al grupului, independent de statul roman, iar ca urmare a indoctrinarii, grupul etnic german excludea alta activitate bisericeasca decat acea pastoral, iar predarea averei confirmand noua directiva: o singura ideologie, o singura vointa, un singur patrimoniu germano -fasciste.

Loading...
  1. Pai toti acesti „magistrati” , inclusiv DNA-ul, trebe ARESTATI de urgenta !!! Absolut toate revendicarile catre asa zis biserica evanghelica a lui Iohannis si Merkel , trebe anulate definitiv !!! La asa zis magistrati, este cea mai mare MAFIE !!! Evident ca, nu toti . Rares Bogdan, vrea ca, pensiile speciale ale asa zis magistrati de „paie” si ale militarilor ce au impuscat in 1989 tineri si nu numai pe ei, nevinovati, sa ia asa zis pensii speciale , potrivit deciziei CCR . !!! Da nu tie rusine Rares, ce te pimbi cu Gusa al tau in toata lume ???, pe banii cui mai „gunoaie”, iar postul vostru realitatea este in faliment ?! Numai militarii din teatrele de operatiuni Afganistan s.a. ar merita pensii speciale !!! Tot PNL-ul din Brasov, a furat din banii publici, nu mai zic de fostul PDL a mizeriei de scipcaru ! Hai , magistrati cu pensii speciale, faceti-va „dracu” datoria !!! Daca nu, plecati unde si-a dus mutu iapa !!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate