Robert Cadar a murit la 39 de ani nu înainte ca Statul Român să-i refuze prelungirea concediului medical pentru că depășise perioada legală. Asta în condițiile în care omul avea cancer cu metastază, boala din care a și murit. Tot Statul Român a refuzat să-i deconteze tratamentul din Franța, deși România nu-l putea trata. A ajuns până la Avocatul Poporului, care într-un final i-a dat dreptate. Prea târziu, omul fusese umilit de două ori de Statul Român înainte să închidă ochii.
Același Stat Român iartă miliardarii de carton conectați politic de datorii de milioane de euro, lasă sistemul medical pe mâna unor netrebnici care fac învârteli cu banii de medicamente și substanțe de sterilizare.
Ca Robert au fost mulți, mii, zeci de mii.
Calin Farcas a murit așteptând în zadar, deși avea donațiile multor semeni în cont, fiincă Statul Român nu a fost în stare să rezolve niște hârțoage pe la un institut de transplant. Chestiuni birocratice care omoară oameni cu zile.
Doi tineri din județul nostru care au suferit de pe urma unui sistem de Sănătate mai bolnav decât ei.
România are și ea metastază, acum la un veac de la naștere. E pe mâna unor nepoți hoțomani de la Teleorman care o pun în geam să-i ia pensia o dată pe lună. România nu mai are de ce spera la mai bine. Nici vecinii ei de peste gard n-o duc mai roz. Vecinul blond cu pământ mai mult de la Răsărit si cam bețiv le manipulează rubedeniile pentru a le întoarce destinul.
Drum lin, Robert!
Mihai Nanu
