In memoriam Mihai Berariu. Cinci ani de la dispariţia apreciatului jurnalist braşovean

In memoriam Mihai Berariu. Cinci ani de la dispariţia apreciatului jurnalist braşovean

A plecat, tăcut, dintre noi. Nu s-a plâns, nu ne-a spus ce are. O boală cumplită l-a răpit dintre noi mult prea devreme. O să ni-l amintim cu toţii pe Mişu aşa cum era: Un om vesel, mereu optimist, un tată şi un soţ iubitor, un împătimit al motoarelor, un jurnalist dedicat şi formator de opinie. Acestea erau câteva dintre cuvintele care descriau dispariţia mult prea timpurie a jurnalistului Mihai Berariu. Astăzi se împlinesc cinci ani de la această pierdere neaşteptată şi dureroasă.

Ziaristul Mihai Berariu s-a stins din viaţă pe data de 16 iunie 2011, înainte cu aproape o lună să împlinească vârsta de 39 de ani.  În urmă cu câţiva ani, „Bera”, aşa cum îl alintau prietenii, vorbea pentru Monitorul Expes despre viaţa lui de ziarist.

Cum a ajuns Mihai Berariu în presă? A fost o întîmplare. Era prin ’96. Tînăr plin de personalitate şi luptător pentru mai bine, Mihai şi-a aşternut într-o scrisoare sentimentele de revoltă faţă de o firmă braşoveană care-i oferea servicii proaste. A trimis scrisoarea de protest la Gazeta de Transilvania. Nici prin cap nu i-ar fi trecut că tocmai această scrisoare îi va schimba viaţa.

Directorul ziarului a fost surprins de text, şi l-a chemat pe semnatar la redacţie. Mihai nu a ezitat. A doua zi intra în biroul lui Eduard Huidan. Gazetarul i-a lăudat textul şi i-a cerut să mai scrie un articol, pentru a vedea dacă într-adevăr are stofă de jurnalist. „Am fost tentat. Mai ales că tinerii erau îndemnaţi chiar de către preşedintele ţării spre această meserie. Le spunea ziariştilor «măi, animalule!». Și, cum eu sînt un mare iubitor de animale, m-am conformat”, povestea Mihai cu umor în urmă cu cinci ani.

„Primul material a fost un eşec”

Alte articole:   Incendiu de vegetație la Vlădeni

A scris şi a început perioada de probă. Surpriză, însă! La început nu se omora după meseria de ziarist. La firea lui independentă îi era imposibil să stea pe la uşi, să-şi aştepte interlocutorii. N-a trecut mult şi deja nici nu mai voia să audă de gazetărie. „Am şi lucrat pe un domeniu arid: economic. Nici nu aveam pregătire. Primul material a fost un eşec. M-am şi certat cu un jurist de la CCI din cauza lui. Am scris articolul de parcă ideile mi-ar fi aparţintut, şi nu ar fi fost ale juristului”, povestea Mihai despre debutul lui în presă. În acelaşi an de graţie ’96 se făceau angajări la TVS, la divertisment. „Am dat concurs şi am fost primit. Dimineaţa lucram la Gazetă, după-masa la TVS la divertisment. Au fost doar cîteva ediţii. Ne distram mult”, povestea Mihai despre începurile ,,romantice” în presă.

Prima evadare şi întoarcerea fiului risipitor

Între timp a terminat Dreptul şi a plecat din presă, încrezător în marile şanse ale tînărului absolvent român. „Am reuşit perfect! Peste o lună eram şofer la un magazin de piese auto. A durat trei luni, dar au fost cele mai frumoase. Cîştigam mult mai mult, de patru ori cît un ziarist, şi mă plimbam în toată ţara!”, îşi amintea Mihai.

Părinţii lui, medici amîndoi, nici nu-i mai vorbeau. Erau supăraţi că băiatul lor a dat cu piciorul la cariera de jurnalist. „Eu nu înţelegeam de ce nu mă înţeleg! Am scăpat foarte repede şi de această meserie. Patronul unei benzinării m-a chemat ca jurist. Toate bune şi frumoase, dar benzinăria nu era gata! Aşa că am zidit, am tencuit, am alimentat maşinile cu benzină… Spre încîntarea colegilor de presă, de liceu, de facultate, care, în maşini frumoase veneau să alimenteze. Fostul lor coleg de la care se aşteptau la foarte mult, le alimenta maşina!”.

Alte articole:   Ce spun pacientii despre un implant dentar

Sătul de cele patru luni de aventuri capitaliste, „Bera” a revenit la Gazetă. „S-a întors fiul risipitor”, i-a spus Eduard Huidan, şi i-a mai dat o şansă. „M-am regăsit. Îmi plăcea din ce în ce mai mult, cu toate că sacrificiile erau mari, iar banii puţini”. Apoi a plecat în armată. „Nu m-am adaptat. Mi-a făcut foarte rău, atît psihic, cît şi fizic. Armata a fost o teroare pentru mine. Nu puteam să accept chestiile stupide. Te trimiteau să greblezi o pădure, numai ca să-ţi facă rău”. Asta spunea omul care a preţuit dreptul la libertate. După armată a părăsit ziarul pentru TVS.

O nouă dezamăgire

În televiziune a luat-o de la capăt. Timp de trei ani a fost simplu reporter. Realiza şi o emisiune de succes, „Versus”, cu subiecte din toate domeniile. A renunţat la domeniul social şi politic şi a devenit reporter de eveniment şi fapt divers. „N-am fost primit cu braţele deschise. Încet, cu răbdare şi diplomaţie, am reuşit să pun mîna pe toate instituţiile de fapt divers. Îmi plăcea, pentru că am cunoscut alt gen de oameni, mult mai corecţi decît politicienii. Dar încă regretam ziarul, nu mă regăseam ca ziarist”, îşi amintea peste ani Mihai.

„M-am adaptat greu în televiziune. Am muncit, cu toată opoziţia colegilor. Munceam şi noaptea şi în week-end. Pînă la urmă am obţinut recunoaşterea”. A ajuns redactor-şef, dar a venit ziua în care a trebuit să plece de la TVS. „Am plecat cu un gust amar”. Au urmat cîteva luni de pauză, lungi cît anii, mărturisea Mihai.

„Cred că pînă la urmă mă va căuta şi fericirea”

Alte articole:   Cât vor plăti părinții din 2020 pentru copiii care merg la creșele din Brașov

Şi-a regăsit calea, nu fără îndoielile începutului, la RTT. A fost invitat să facă parte din noua echipă, ca producător general al „Jurnalului RTT” şi realizator al emisiunii „Unda de şoc”. „Televiziunea înseamnă acum o nouă provocare”, povestea Mihai în 2006. Recunoscînd că, pînă la urmă, meseria de jurnalist nu l-a trădat. Omul din spatele ziaristului avea şi refugii: motocicleta şi muzica rock.

„Visul meu este să alerg pe un Harley Davidson pe Route 66. Dar nu aş rămîne acolo…”, povesteşte Mihai, care spunea atunci despre el că, încercînd să adopte latura modernă, se dovedeşte uneori romantic, alteori misogin, cîteodată lup singuratic, altă dată dornic de comunicare.
În 2006, căuta încă împlinirea dar se declara un optimist. „Cred că pînă la urmă mă va căuta şi fericirea. A trecut pe strada mea, i-am simţit parfumul. Cred că, odată şi odată, va suna şi la mine la poartă!” Un an mai tîrziu, speranţele îi erau confirmate. Găsise iubirea cea mare şi devenea tătic.

„Viaţa nu e aşa cum vreau eu să fie. Sînt un observator atent a tot ce se întîmplă. Nu mă regăsesc în lupta crîncenă pentru putere şi bani, nici în direcţiile politice, globalizare, democraţie americană… Sînt supărat că au lăsat atîţia făgărăşeni să moară în munte. Nu îmi vor oferi libertatea pe care o vreau. Lupt pentru libertate în stresul ăsta îngrozitor în care alţii se bat pentru bani, forţă, putere… Aşa am fost învăţat de mic, de bunicii mei din Făgăraş. Libertatea e bunul cel mai de preţ. Dacă mi-aş obţine libertatea, cum vreau eu, aş fi considerat «outlaw»”.
Jurnalistul Mihai Berariu, martie 2006

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap