Încălțămintea la comandă era foarte cerută înainte de 1990

Încălțămintea la comandă era foarte cerută înainte de 1990

Încălțămintea făcută la comandă înainte de 1990, în atelierele Cooperativei Munca Colectivă din Brașov, era foarte căutată pentru că era de bună calitate, fără înlocuitori, de care nici nu se știa pe atunci, a spus miercuri, Balint Istvan, una dintre puținele persoane care mai practică meseria de pantofar.

În cadrul expoziției „Meserii uitate. Cizmarii și pantofarii”, ce se desfășoară la Muzeul de Etnografie din Brașov, el a făcut, pe parcursul zilei, mai multe demonstrații pentru elevi din diverse școli, cărora le-a explicat și exemplificat fazele de lucru prin care trece o pereche de pantofi.

Născut în 1955 în localitatea Ozun, județul Covasna, meșterul Balint Istvan a știut încă de la vârsta de 16 ani ce meserie vrea să aibă și astfel a început ucenicia la Cooperativa Munca Manuală din Brașov, aflată pe strada Lungă.

„La începutul anilor ’70 m-am dus ca ucenic la Cooperativa Munca Manuală. Am făcut doi ani de ucenicie, apoi am dat examen și am rămas angajat în continuare aici, până în anul 1992. Totul se lucra manual, nu era ușor, dar mi-a plăcut această meserie foarte mult. În 1994 am plecat la Budapesta, unde am lucrat timp de doi ani într-un atelier particular, în care se realiza încălțăminte croită și cusută cu mâna. Se câștiga destul de bine, dar după doi ani m-am întors în Brașov, unde mi-am deschis un atelier de reparat încălțăminte. Mai fac și la comandă, dar destul de rar pentru că acum este încălțăminte peste tot, oamenii nu mai vin să-și facă la comandă”, a precizat pentru Agerpres meșterul pantofar.

El a adăugat că toată încălțămintea ieftină, care costă între 150-200 de lei este făcută în serie, în fabrici, din înlocuitori.

„Ce este ieftin este produs în totalitate din înlocuitori. Până în anul 1990 totul se făcea manual. În Brașov era o singură fabrică de încălțăminte, care din fericire mari funcționează și azi. La Cooperativa Munca Manuală se lucra numai manual. Se lua măsura, se croiau fețele, se coseau fețele, se lipea rama, se cosea s-au se băteau cuie din lemn pe talpă, apoi se aplica tocul. Trei zile pantoful sau cizma trebuia să stea pe calapod. Se lucra câteva zile la o pereche de încălțăminte, dar se făcea calitate pentru că și materialele cu care se lucra erau de calitate. Tot ce lucram era din piele naturală, din țară, nu se lucra din înlocuitori că nici nu se știa atunci de așa ceva. O încălțăminte făcută la comandă ținea și 10 ani, cu mici reparații”, a explicat Balint Istvan.

Cea mai aglomerată perioadă a anului era toamna, conform meșterului pantofar, când oamenii veneau să-și comande cizme. „Chiar dacă eram o echipă formată dintr-o sută de meseriași, cu greu făceam față comenzilor. O pereche de cizme costa 660 de lei, destul de mult în banii de atunci, iar o pereche de pantofi 320, 350 de lei, în funcție de model”, a afirmat el.

Balint Istvan a menționat că a pregătit un număr de șase ucenici, dar niciunul nu are atelier pentru lucrări la comandă, toți muncind în fabricile de încălțăminte deschide de diferite firme străine în Brașov, în ultimii ani.

„Eu cred că ar mai trebui ateliere pentru că mai sunt oameni pretențioși, care ar dori să-și facă la comandă încălțămintea, așa cum și-o doresc. Vedeți că sunt situații în care mergi să-ți cumperi un pantof scump din magazinele de firmă și nu găsești așa cum ai dori. Dar la comandă se poate face orice își dorește clientul. Nu cred că vor mai fi astfel de ateliere pentru că este o meserie grea și nu prea mai are cine să o facă”, a afirmat meșterul pantofar.

Sursa: Agerpres

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap