Neplânsă,/ Moartea moare / La miez de noapte…/ Hristos a Înviat

Neplânsă,/ Moartea moare / La miez de noapte…/ Hristos a Înviat

Pornind de la acest citat, voi incepe a relata amintiri de neuitat din perioada coplariei mele. Desi in vremurile noastre nu se mai tine seama de obiceiuri, traditii, datini care vin din mosi stramosi, intr-un satuc uitat de lume, de langa Brasov, numit Sanpetru, satenii inca stiu a aprecia calitatea nu cantitatea, adevarata arta a frumosului, a realului, facand din ideal, un tel de atins, nu un bibelou aurit zburat de pe tablia de mahon a stabilului perete.

Sarbatoare. Sarbatoare ai spus ? Asta inseamna trei sigure: 1. Hrana Spirituala 2. Familie 3. Datini, traditii, obiceiuri.

Tinand cont de faptul ca ne apropiem cu pasi repezi de Saptamana Mare, de invierea Mantuitorului si a sufletelor noastre, tin sa va destainui cateva dintre multele obiceiuri pe care noi, in aceaste zile pline de incarcatura spirituala le perpetuam : incepand cu Duminica Floriilor care marcheaza minunatul moment al intrarii Mantuitorului in Ierusalim, ramurile de salcie primite de la Biserica sunt duse acasa, unde primul lucru pe care-l faci este sa te duci in staul si sa atingi cu ele vitele, ca sa creasca si sa infloreasca precum « martisoare » .

In dezlantuirea si trecerea rapidului timp, ne oprim asupra zilei cunoscute sub numele de « Joia Mare », zi in care, contrar numelui, vopsim ouale in culoare rosie, culoare venita prin stropii sacrului sange al Mantuitorului cazuti peste cosul cu merinde a satenilor veniti la Agora.

O metoda traditionala din zona noastra pentru vopsirea oualelor este folosirea frunzelor. Acestea sunt sustinute pe oul deja fiert de catre strampul fin prins cu ata. Bagate in vopseaua fierbite, ouale prind culoarea rosie-sangerie a vopselei, iar in locul in care frunza a fost aplicata puternica culoare nu ajunge, ramanand frumoasa forma.

Din casa in casa pasind cu incredere putem observa de la cei mai mici crezatori in Hristos la cei mai mari vopsind impreuna ouale si nu oricum. Sarcinile sunt impartite pe categorii : cei mai mici scotocesc prin verdele gradinii a gasi cele mai frumoase, reprezentative si deosebite frunze, mamele fierb oualele dupa care incep a le inviora. Dupa ce acestea sunt gata, pentru a le face sa straluceasca, copii incep a le unge cu slanina de la porcul crescut in batatura.

biserica

Biserica ortodoxă din Sânpetru

Pentru ca am specificat mai sus de hrana spirituala, sunt datoare a va relata cum ne incarcam noi sufletele de bucurie,  implinire, speranta si bunatate : Vinerea,  o zi speciala, toti membrii familiilor, de la cei mai mici la cei varstnici, tin post negru pentru curatarea constientului si a subconstientului, credinta tinand loc de hrana spirituala si materiala. Ziua se incheie la Biserica, hainele de sarbatoare sunt scoase si purtate cu mandrie de catre toti satenii, Prohodul fiind cantat de toata lumea indiferent de cunostintele muzicale, acest lucru denotand faptul ca toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, fara ranguri, diplome sau alte insusiri lumesti.

Finalul Prohodului este semnul inceputului unei nopti tumultoase, trezitul la ora patru dimineata pentru framantarea colacilor, aluatului pentru painea de casa facuta in cuptior de lut, condimentarea mielului si pregatirea placintei cu branza si marar.

Apusul soarelui este bine venit si meritat, toti membrii familiei isi primenesc trupul, se imbraca cu haine de sarbatoare si pornesc catre Biserica, unde asteapta nerabdatori venirea Sfintei Lumini, Invierea Mantuitorului si ocrotitorului nostru, Iisus Hristos. Dupa slujba facuta in fata bisericii, un convoi de umbre incet, incet porneste catre  cimitir, luminandu-si calea pe incrucisatele si intortochiatele carari cu lumanarile aprinse de la flacara invierii rostind apropiatilor, cunostintelor si oricarei persoane «Hristos A Înviat !» raspunsul fiind « Adevarat A Inviat ». Plecarea din cimitir este o adevarata placere. Uitandu-te in spate, pe langa serpuirea ca de fum a convoiului de oameni, poti observa linistea sufleteasca, pacea si multumirea pe care ne-o daruieste aceasta sarbatoare, prin sutele, miile de lumini pe care le lasam in urma noastra, fiecare exprimand un suflet plecat dintre noi, o dovada de caldura si iubire exprimata de noi fata de ei si aidoma, ei pastreazain viata flacara.

Drumul de la cimitir are ca scop final intrarea in Sfanta Biserica, unde, preotul cu dulcele si blajinul sau grai ne incalzeste sufletele si ne lumineaza noaptea. La finalul slujbei, toti satenii primesc Sfintele Pasti, ducandu-se spre casa cu o liniste si luminare feerica, uitand de oboseala de peste zi.

In ziua de Pasti, se obisnuieste ca finii sa mearga la nasi si copiii la parinti, pentrecand frumoasele clipe impreuna. Inainte ca cineva din familie sa manance ceva, toti se infrupta din Sfintele Pasti care simbolieaza trupul si sangele Mantuitorului care a Inviat din morti.

In concluzie, sarbatorile pascale reprezinta una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinitatii, aducand lumina, intelegere si pace in sufletele noastre.

Stanciu Silvia Ioana

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate

Share via