blog-logo

Urcuş spre îngeraşii de la Mănăstirea Mărcuş

Urcuş spre îngeraşii de la Mănăstirea Mărcuş

marcusMănăstirea Mărcuş este cocoţată pe un vârf de deal, în apropierea duhovnicească a Lui Dumnezeu. 12 îngeraşi pe care lumea nu i-a primit de la început au găsit loc în acest colţ de Rai şi le numesc „mame” pe educatoare, pe bucătărese şi pe măicuţele care slujesc în mănăstire şi în cadrul Asociaţiei de Binefacere Sfânta Iustina.

În acest loc binecuvântat s-au gândit cei din cadrul serviciului de reintegrare socială al Penitenciarului Codlea să vină cu 10 deţinuţi dornici să exerseze altruismul şi bucuria de a dărui. În acelaşi timp, angajaţii penitenciarului au adunat bani, jucării şi hăinuţe pe care le-au adus îngeraşilor. Cot la cot, deţinuţi şi membri ai personalului, au înfruntat vremea potrivnică şi au pregătit o parte din lemnele de iarnă care îi vor încălzi pe copilaşi în timpul iernii.

Măicuţele şi educatoarele mănăstirii şi ale asociaţiei s-au bucurat de aşa o vizită şi s-au pregătit cu ciorbică şi cu sărmăluţe de post, cu ceai şi cu cafeluţe şi cu multă căldură duhovnicească pentru oaspeţi. Veniţi de la şcoală, copilaşii s-au adunat cu ochişori curioşi şi au intrat în vorbă cu oaspeţii. Nu după mult timp, au început să cânte şi să aducă lacrimi în ochii sensibilizaţi de emoţie ai oamenilor încercaţi, la rândul lor, de viaţă.

Astăzi, când sărbătorim intrarea Maicii Domnului în Biserică, revăzând fotografii şi filmuleţe cu copilaşii de la Mărcuş, crescuţi cu multă dragoste, în spirit creştin, cu valori bine aşezate în inimile lor frumoase, nu putem să nu ne întrebăm cum se pot încrâncena oamenii atât de mult împotriva învăţării şi trăirii religiei inclusiv în şcoli.

Dacă cineva îi întreabă pe deţinuţi ce găsesc ei bun în detenţie, va auzi de multe ori că vizitele celor dragi, posibilităţile de a învăţa, de a munci şi de a participa la slujbele religioase  sunt cele care aduc alinare. Poate conştient, poate nu, ei sesizează, de fapt, unde au greşit şi, instinctiv, se reapropie de libertate. Îndepărtarea de familie, de şcoală, de muncă şi de biserică îi duce pe oameni pe drumuri neştiute, înstrăinându-i până şi de ei înşişi. De aceea, în penitenciar, ei au şansa de a se analiza, de a reconstrui. Întrebarea care se pune în aceste condiţii este aceasta: de ce fără Dumnezeu în şcoli, unde unii copii au singura şansă de a învăţa? E nevoie ca ei să se îndepărteze din ce în ce mai mult de ei înşişi şi de valorile creştine şi să mai aibă şansa reîntoarcerii abia când vor simţi greutăţi inimaginabile?

Îngeraşi  şi oameni care au greşit mult în viaţă… Şi unii şi ceilalţi stau în faţa Lui Dumnezeu, aşteptând cu nădejde binecuvântarea şi bucurându-se de şansa de a se dezvolta frumos, căci, în viaţă, niciodată nu este nici prea devreme şi nici prea târziu pentru a creşte frumos. Mărcuş este o şansă, dar şanse există peste tot în viaţă şi tot ce contează este ca ele să se transforme în roade.

 

Distribuie dacă îți place!

Leave a Reply

Your email address will not be published.