blog-logo

Margareta Armanko dă viaţă lemnului cu ajutorul culorilor

Margareta  Armanko dă viaţă lemnului cu ajutorul culorilor

margareta armenkoNu mulţi oameni se pot lăuda că meseria pe care şi-au ales-o este şi cea care le aduce satisfacţii profesionale. Nu este şi cazul Margaretei Armanko, care susţine că a descoperit cel mai bun lucru care i se putea întâmpla.

„În viaţă, să faci ceea ce îţi place cu adevărat este minunat! Dacă mai primeşti şi bani pentru asta pot spune că este idealul”, susţine creatoarea populară.

Din nişte obiecte banale de lemn, cu ajutorul culorilor, ea poate crea adevărate opere de artă. Şi în cazul ei, totul a pornit de la o întâmplare, pe care acum o consideră fericită.

„De profesie eu sunt inginer şi nu pot spune că, mică fiind, am avut un talent deosebit în artă. Recunosc, însă că mi-au plăcut întotdeauna culorile şi amănuntele. Prin 1997, unul dintre şefii mei mi-a propus s-a o ajut pe fiica lui la atelierul de mobilă pe care îl avea şi unde picta mobilă. Din curiozitate m-am dus, iar a doua zi deja pictam o ladă de zestre”, ne-a mărturist creatoarea populară.

Alte articole:   Festivalul Concurs de Muzică Populară pentru Tineri Interpreţi „Flori în Ţara Bârsei”, ediția a XIII-a

mobilier lemn pictatÎn zilele ce au urmat, femeia a lucrat intens la pictarea mobilierului, mai ales la bănci şi lăzi de zestre. Pentru că se lucra pe comenzi, numărul orelor petrecute în atelier era tot mai mare. Tocmai de aceea, susţine că ceea ce face acum este mai mult „un meşteşug furat”. Cu ajutorul patroanei atelierului, care între timp îi devenise şi o bună prietenă şi a muncii pe care o presta a ajuns să cunoască oameni tot mai importanţi. Consuli şi ambasadori veneau la atelierul din Braşov pentru a le admira lucrările şi pentru a achiziţiona produse.

La numai un an după ce începuse, mai mult din joacă, să practice acest meşteşug, Margareta a decis să renunţe la munca din uzină. Însă, ca orice vis frumos, nu poate dura o veşnicie şi, la câţiva ani, firma mergea în pierdere. În anul 2005, partenera şi prietena sa plecat în Canada, iar ea, într-un final, în 2007, a fost nevoită să se întoarcă în inginerie, atelierul fiind desfiinţat.

Alte articole:   191 de apeluri la 112 în Predeal, pentru a anunța prezența urșilor, în 3 luni

În urmă cu patru ani, şi-a luat inima în dinţi şi a renunţat la locul de muncă, pentru a  se dedica în totalitate picturii pe lemn. Acum sunt zile în care lucrează de dimineaţă şi până seara, dar satisfacţia este totală. Are şi ajutorul soţului, care îi şlefuieşte obiectele din lemn, pregătindu-le astfel pentru pictura ce va urma.

„Lemnul îl fac rost destul de greu, pentru că tâmplari în lemn matur se găsesc mai greu. Colaborez cu o persoană din Hărman şi mai merg la Cluj, la o fabrică de mobilă. Folosesc culori ecologice şi acrilice, care sunt foarte rezistente, însă am şi reţete tradiţionale”, a mai adăugat Margareta Armenko.

Distribuie dacă îți place!

Leave a Reply

Your email address will not be published.