blog-logo

Reforma și depolitizarea sistemului de învățământ, priorități naționale

Reforma și depolitizarea sistemului de învățământ, priorități naționale

Dumitru Ioan Puchianu4.Creșterea economică, dezvoltarea pe termen imediat, mediu și lung, ar trebui să fie proiectele prioritare oricărei guvernări, dacă se dorește cu adevărat prosperitatea românilor sau cel puțin, asigurarea unui nivel de viață decent. Educaţia este unul dintre primele şi cele mai importante elemente ale dezvoltării, pe termen mediu şi lung.

Iată, zilele acestea, agenda media a fost sufocată de examenul de bacalaureat, garnisită de un spectacol lamentabil, oferit de instituțiile statului, inclusiv de prim-ministrul Victor Ponta, ministrul de interne, minsitrul justiției ș.a. În fapt, de câțiva ani, se tot discută despre învățământul românesc, despre reformă, despre viitorul noilor generații. Dar deciziile lipsesc! Doar se discută….

Înainte de a vedea efectul imediat (rezultatele la bacalaureat dar și lipsa forței de muncă specializată de pe piața muncii), trebuie să analizăm cauza care a dus la degradarea sistemului de învățământ românesc. Lipsa unei reforme curriculare privind programa școlară, având ca scop principal formarea de abilităţi şi acumularea de cunoştinţe profesionale, dar şi politizarea învățământului, mai exact, numirea directorilor și a inspectorilor școlari pe criterii politice, sunt doar două din nenumăratele cauze care au dus la degradarea învăţământului românesc.

Sigur, formal sunt organizate „concursuri” pentru ocuparea posturilor de conducere din școli și inspectorate școlare, însă, de fiecare dată acestea sunt „câștigate” doar de cei care reprezintă partidele politice aflate la guvernare. Se spune că după 1990, învățământul românesc s-a axat doar declarativ pe examinarea competențelor și aparent mai puțin pe cunoștințe, pe când examenele de bacalaureat au testat doar nivelul de cunoștințe. Ca om politic nu voi aborda programa curriculară, dar este evident că elevii sunt ,,încărcaţi” cu informații inutile.

Tot după 1990, o mare majoritate a cadrelor didactice nu au înțeles că nu mai există egalitate economică între membrii societății și astfel, un elev poate dispune, prin părinții săi, de resurse economice cu mult mai mari decât educatorul său, care primește lunar o leafă de la stat. Dacă un elev își afișează ostentativ starea economică între colegii săi, sau față de profesori, asta este o altă chestiune, însă, uniforma şcolară evita acest aspect, având şi scopul de a dezvolta cultura socială de apartenenţă la un anumit grup.

Învățământul occidental, pentru a atinge un scop pragmatic (nu numai științific dar și cultural-educativ), este funcțional, simultan, pe trei direcții: competențe, abilități de bază (mai ales cele privind schimbarea locului de muncă și capacitatea de mobilitate a individului) și valori, morale-civice.

Nu întâmplător am amintit de economie, deoarece, profesionalizarea în diverse domenii se face doar odată cu creșterea productivității și a serviciilor. Este un fapt știut că societăţile comerciale induc anumite genuri de calificare, pe care sistemul de învățământ le preia, dar, sistemul de calificare (profesionalizare) diferă de la o regiune la alta, în funcție de nivelul de dezvoltare a acesteia. Astfel, odată cu marile industrii, au dispărut și școlile profesionale şi pentru a le reînființa este nevoie de ceea ce se cheamă „învățământul planificat”, iar acesta este dat de nevoile pieţei muncii.

În lipsa „învățământului planificat”, valabil și pentru învățământul superior, instituțiile de învățământ produc șomeri cu diplomă de „înaltă calificare”, în domenii care nu sunt active pe piața muncii. Sau și mai grav, școala produce forță de muncă necalificată și doar minim alfabetizată. În prezent, după cum decurge examenul de bacalaureat, acesta testează doar cunoștințe generale, dar nu și competențe. Nimeni nu poate răspunde în mod clar ce urmărește programa curriculară din sistemul de învățământ, indiferent de profilul acestuia, real sau uman!?

Înainte de orice, dacă dorim să avem un sistem de „învățământ sănătos”, avem nevoie de o economie de piață funcțională, dinamică, reală. O reformă doar pe verticală nu va duce decât tot spre eșec. Iată de ce, se impune o reformă pe orizontală care să cuprindă simultan educaţia, economia, etc., care va putea radia progresul în toate domeniile socio-profesionale.

  • Dumitru Ioan Puchianu, 
  • președinte FC Brașov
Distribuie dacă îți place!

Leave a Reply

Your email address will not be published.