„Lumea reală a şevaletului“ – un nou eveniment marca „Gabriel Stan”

„Lumea reală a şevaletului“ – un nou eveniment marca „Gabriel Stan”

carte gabi stanInima Cetăţii Braşovului, fosta matcă a pîrîului Şcheiu (Oabăn), a devenit canalul Graft după devierea, în urmă cu cu aproximativ şapte veacuri, la poalele dealului Warthe, pe traseul cunoscut sub numele Dupăzidurile de Jos.  

Zidurile din lăuntru, şi ele seculare, lucrare temeinică, făcută parcă să dureze cît formele de relief care stau de strajă Cetăţii, ale lăcaşului «Bistro de l’Arte», au fost înnobilate, începînd din 4 iulie 2013, de lucrările, aparent fragile, dar, în alt sens, la fel de temeinice şi cu ambiţia perenităţii, ale pictorului Gabriel Stan, ieşit din „bîrlogul” său, Galeria «KronArt», situată la doi paşi, pe strada Postăvarului, cea care poartă numele masivului în care îşi are sorgintea Oabănul (Graft-ul). Aceste cîteva rînduri au fost necesare nu pentru marca cele două destinaţii, adevărate instituţii de cultură, ci pentru a delimita arealul în care „mişună” exemplare ale speciei, încă supravieţuitoare, căreia îi aparţin artiştii braşoveni.

În cazul lui Gabriel Stan, nu numai pictor, promotor şi neguţător (Braşovul s-a impus prin meşteşugarii şi neguţătorii săi!) de opere de artă, ci şi poet, prozator, eseist şi editor (aici mai degrabă Mecena decît businessman), este vorba de cadrul în care „datului”, inteligenţa artistică, zestrea genetică, i s-a adăugat inteligenţa emoţională, cea de care este legată creativitatea.

Doar aparent paradoxal, umbrele făcute de Tîmpa, Dealul Melcilor, Dealul Cetăţii, Delul Morii şi Warthe, precum şi cele făcte de piatra şi cărămida între care cuburile de granit ale caldarîmului sînt conturate de verdele muşchiului dezorientat, care nu mai reuşeşte să indice nordul, lipsesc din pictura lui Gabriel Stan, care lumineză spaţii, minţi şi inimi.

Alte articole:   Schimb dur de replici între Raed Arafat și Florin Orțan privind persoanele asimptomatice infectate cu COVID-19

Ultimul eveniment marca Gabriel Stan, expoziţia „Posibila lume a şevaletului”, nu le foloseşte nici el, la fel ca precedentele, celor care încă mai încearcă să adauge la ceea ce este evident, ochiul şi mîna de artizan, o şcoală, un curent, un trend, acolo. Artistului nu-i sînt străine canoanele, dar îl respectă doar pe cel propriu, adresîndu-se nu celor mulţi care văd, ci celor puţini care pricep. În era photoshopului, în care o fotografie… minte mai mult decît o mie de cuvinte, pictura, cel puţin a lui Gabi Stan (diminutivul consonează cu numele altui important pictor braşovean, avînd acelaşi număr de consoane, de vocale şi de silabe, ba şi aceeaşi zi onomastică, Mişu Popp) nu minte, motiv pentru care mi-am permis să sugerez schimbarea genericului din „Posibila lume a şevaletului” în „Lumea reală a şevaletului”.

Nu pot să nu leg această expoziţie de precedenta, „Metamorfoze vizuale” (eu i-am spus „Metamorfoze emoţionale”), sugerîndu-le – eu, amatorul –, profesioniştilor să descifreze elementele unui mare proiect propriu, la care artistul lucrează, tenace şi inspirat, de aproximativ patru decenii. Nu doar genericul, inspirat, evident, de „Metamorfozele” lui Ovidius, ci şi titlurile lucrărilor din „sumar” ar putea foarte bine să intre într-o carte de poezie de care nu m-aş ruşina, dimpotrivă. Iată cîteva exemple: „Colțul cu îngeri”, „Cititoarea în stele”, „Taina tăcerilor regale”, „Mesagerul”, „Anotimpuri care ne lipsesc” (un grupaj). „Lumea reală a şevaletului” este un „compendiu de filosofie” cu „capitole” precum „Existenţa”, „Gîndul”, „Transcenderea iluziei”, „Moştenirea”, „Oglinda” (în traducere gnoseologică, „Reflectarea”).

Alte articole:   14.07.2020 62 de brașoveni au fost depistați cu Covid-19, în ultimele 24 de ore

Dacă, stereotip, scriitorul „zugrăveşte”, ba mai produce şi schiţe, ar fi total deplasat să spun că pictorul („zugravul de subţire”) Gabriel Stan… zugrăveşte. Creaţiile sale nu sînt nici măcar ilustraţii pentru eventuale căărţi de poezie sau filosofie. De la Homer nu ne-a rămas (dacă o fi fost!) nici un fragment de manuscris; Socrate (fiul unui artist plastic) nu s-a ostenit să scrie măcar un rînd… Picturile lui Gabi Stan sînt martorii care să-i poarte peste timp poezia şi gîndirea.

Sorin Basangeac

Distribuie dacă îți place!
Loading...
loading...
  1. Nu vreau sa fiu rau si sa scriu aici prostii dar nu prea ma intalnesc cu Gabi Stan ca sa-i spun ca nu-l inteleg [nu ca artist] ,ca om

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.