Scrisoarea cititorului: Un moment de reculegere pentru un Om de valoare – Dimitrie D. Cazacu

Scrisoarea cititorului: Un moment de reculegere pentru un Om de valoare – Dimitrie D. Cazacu

cazacuAvea foarte multe de transmis, de la reţete de bucătărie, printre care şi îndrăgita „citronadă à la Dimitrie Cazacu”, la noţiuni de grădinărit, cunoştinţe de lingvistică, istorie, geografie, română sau sfaturi privind dragostea şi regăsirea drumului în viaţă.

Nu doar biblioteca lui din apartament dădea pe dinafară, ci şi mintea sa, fiind o adevărată enciclopedie ambulantă. Doar vârsta îl trăda, însă sufletul său era tânăr, poate chiar mai tânăr decât al multora dintre noi.

Blândeţea şi bunătatea inimii sale i se citeau pe chipul senin, pe obrajii aceia ca purpura şi în ochii săi mereu luminaţi de dragostea imensă pe care o avea de dăruit fiecărui om. Suferinţa fizică nu l-a lăsat să-i doboare spiritul veşnic tânăr, fiind un model de tărie şi demnitate până în ultimul moment al vieţii sale. Chiar dacă atunci când îl întrebam cum se mai simte şi îmi spunea „Păi, sunt bine, doar cu picioarele astea…”, imediat găsea să adauge că asta nu îl deranjează şi nu îl opreşte din a continua să facă ce şi-a propus, ascunzând cu stoicism durerile fizice. Considera că este mai important să-ţi menţii spiritul puternic şi la înălţime decât să te plângi mereu pentru că uneori hrana spirituală şi bagajul de emoţii, trăiri şi sentimente cântăreşte mai mult decât carcasa care ne desăvârşeşte pe fiecare, adică trupul.

Înmormântarea domniei sale a arătat încă o dată că, prin felul său unic de a împărţi din bunătatea, generozitatea şi cunoaşterea sa, un singur om poate să adune laolaltă trei, patru sau chiar cinci generaţii, iar asta înseamnă foarte mult căci sunt puţini aceia care sunt hărăziţi de Dumnezeu cu acest dar sau talant. Însă el a avut nu doar unul, ci zeci de talanţi şi a reuşit să planteze câte unul în fiecare om care a luat contact cu domnia sa. Moartea acestuia reprezintă o mare pierdere, dar faptul că a împărţit aceşti talanţi mai departe reprezintă o mare realizare şi un mare câştig pentru cei care au rămas în urma lui.

Consider că cea mai mare mulţumire pentru el, de acolo de sus de unde ne priveşte pe fiecare în parte, ar fi să reuşim să-i împlinim măcar o parte din dorinţele sale şi aici mă refer la visul restaurării Săcelelui de odinioară, aşa cum spunea într-unul din articolele sale de valoare: „Faceţi în aşa fel încât locurile copilăriei şi adolescenţei voastre să-şi păstreze ineditul farmec, să vă regăsiţi adevăratele prietenii şi doruri”. Profesorul Dimitrie Cazacu a fost un idealist, dar un idealist ancorat în realitate, căci consolidarea specificităţii zonei ar fi uşor de atins, punctul de pornire existând deja – ideile sale şi iluminarea noastră venită dinspre dânsul-, restul necesitând voinţa oamenilor şi reprezentanţilor comunităţii din care a făcut parte. Putem începe printr-un pas mic, ca de exemplu deschiderea unei plăcintării la Săcele unde se pot vinde plăcinte tradiţionale, iniţierea unei afaceri locale, tot dumnealui afirmând: „dacă cineva m-ar susţine material, aş demonstra un lucru: că dacă fac eu o plăcintărie unde se vând plăcinte cu cartofi, la un ghişeu şi cu brânză, la altul, douăsprezece ore pe zi e coadă şi… zicem bă că n-avem de muncă, că n-avem cutare, dar putem face imediat de muncă, douăsprezece ore pe zi e coadă la plăcinte şi case de comenzi…”.

Închei prin a aduce în atenţia cititorilor un citat foarte frumos care îi aparţine: „Atunci iubeşti pe Dumnezeu când Dumnezeu doarme la tine în suflet, când e acasă şi vorbeşti cu El” şi prin a spune că regret un singur lucru: faptul că nu l-am cunoscut mai devreme!

  • Cu recunoştinţă şi respect pentru un adevărat exemplu care mai avea foarte multe de transmis,
  • Alexandra Banciu,
  • masterand, anul II, Facultatea de Litere Braşov
Loading...
  1. Nu l-am avut profesor, dar era unul dintre „seniori” pe bicicleta pe care il admiram cand il vedeam pe strada. Avea o tzoacla rosie, o semicursa, cu ghidon inalt si tot timpul era rosu la fata. Il stiam doar vizual si apoi am aflat ca era profesor de rusa. Dumnezeu sa il odihneasca.

    Reply
  2. DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE . Poate face ordine si propuneri constructive si in cimitir .Nu este o ironie si nici gluma proasta , dar GOLANIE mai mare decat in cimitirul municipal nu este , afaceri ale celor din primarie , taxa de protectie de la angajati , etc. Pe d-nul profesor DUMNEZEU sa-l odihneasca .

    Reply
  3. Domnul Profesor a susținut un curs de limba rusă pe când lucram la LUKOIL. A fost o încântare și o deosebită onoare să îl cunosc, atât pe lingvistul, dar mai ales pe Omul Dimitrie Cazacu. Dumnezeu să-l odihnească!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap