Biserica, un loc de refugiu şi de apărare pentru saşii din Sânpetru FOTO

Biserica, un loc de refugiu şi de apărare pentru saşii din Sânpetru FOTO
Biserica fortificata Sanpetru

Biserica fortificata Sanpetru

Se spune că Sânpetru a devenit așezare locuită datorită „grupului celor 100 de prejmereni”. Aceștia erau coloniști și cavaleri teutoni care s-au mutat pe aceste locuri venind dinspre Prejmer. Sub numele de Mons Sanctis Petri, satul este pomenit de abia la 1240.

Arhivele sașilor, păstrate în biserica satului, nu sunt o resursă bogată în cazul Sânpetrului, din cauza faptului că la 1625 un incendiu a distrus mare parte dintre documente. De aceea unele informaţii au traversat vremurile în forme cel puţin neclare. Se știe că o capelă a existat în preajma bisericii încă din prima jumătate a secolului al XIII-lea. În același timp, principala ei destinaţie a fost aceea de capelă funerară, fiind identificată prin latinescul Corporis Christi. Ea a fost inclusă în secolul al XV-lea în incinta fortificată a cetăţii ţărănești. De asemenea se vorbește, tot din secolul al XIIIlea, despre existenţa unei biserici romanice.

Sânpetru a fost parţial distrus în urma năvălirii turcești din 1432. Refacerea satului coincide cu decizia localnicilor de a ridica o cetate care să-ntărească biserica, ca loc de refugiu și apărare.

Atunci, s-au ridicat ziduri înalte de 8 metri, iar prin dublarea lor a fost realizat un spaţiu destinat adăpostirii vitelor în timpul asediilor. În 1610 se construiesc încăperi pentru locuit și provizii, dispuse pe două niveluri. Tot atunci s-au înălţat și 5 turnuri de apărare. În 1658 turcii au năvălit din nou, iar satul a fost devastat de incendiul produs de năvălitori. În 1713 s-a prăbușit turnul clopotniţei, iar satul a fost iarăşi cuprins de flăcări în două rânduri în anii ce urmează. Pe la 1780 a fost construită o nouă clopotniţă, dar și aceasta s-a prăbuşit, iar biserica șubrezită s-a dărâmat aproape în totalitate în 1794. După acest an se trece la reconstrucţia bisericii. Astfel, a apărut actuala biserica fortificată din localitate, care a fost construită în jurul anului 1798. „Biserica nu este construită în stil clasiscit, îi lipsesc cupolele. Totodată, întreaga construcţie este atipică, întrucât altarul este pus spre Vest. Cel mai probabil, au fost probleme de sol, ce au cauzat dărâmarea vechii biserici şi de aceea a fost aşezată invers”, ne-a explicat Ciprian Volintir, care este îngrijitorul bisericii.

Alte articole:   Un bărbat a căzut de la etajul al 3-lea al unui bloc, în Tractorul

Deschisă pentru vizitatori

Pe timp de asediu, întregul sat se muta în incinta bisericii. Între camerele de refugiu, construite în primul zid care înconjoară cetatea, era amenajată şi o şcoală, unde pe timp de asediu, copiii studiau. Biserica mai este înconjurată de alte două rânduri de ziduri. Cel de-al doilea, avea buzunare de tragere pentru arcaşi, astfel ca sătenii să se poată apăra de năvălitori. Între ultimele două ziduri era şi un şanţ cu apă, de unde se adăpau vitele, ele având şi o „pajişte” între primele două ziduri, unde stăteau şi se hrăneau până plecau cotropitorii. În spatele bisericii, între ultimele rânduri de ziduri a existat acum câteva secole şi un cimitir, care a fost ulterior strămutat. Mărturie au rămas ruinele unui cavou, al unei familii mai înstărite din sat. Înzestrarea bisericii a continuat în secolul al XIX-lea, iar în anul 1820 meșterul Johann Thois a construit și montat orga bisericii. Acum, aceasta este la reparat. Toate lucrăile de renovare a aşezământului, precum şi reparaţia orgii sunt suportate de către comunitatea săsească din localitate, care acum mai numără puţin peste 100 de suflete.

Alte articole:   Situația podurilor propuse pentru reabilitare de Consiliul Județean Brașov

Biserica poate fi vizitată în fiecare zi de marţi până duminică inclusiv, între orele 11.00 şi 17.00. Doar grupurile mari plătesc o taxă simbolică de vizitare de doar 2 lei de persoană.

Mitul capelei dintre zidurile cetăţii 

Vechea capelă, amplasată între zidurile cetăţii, este decorată într-un mod deosebit. Pe pereţii ei sunt fresce realizate în stil gotic, cu influenţe italienești de școală Trecento și ale școlii din Praga sfârșitului de secol al XIV-lea. Pe latura vestică există o pictură ce îl înfăţișează pe Sfântul Mihail în fruntea unei armate îngerești, izgonind demonii ce devin prada Leviathanului. Aceasta este o imagine inedită a sfântului, unică în Ardeal. Ciprian Volintir ne-a spus că această capelă ar fi fost ridicată după plecarea teutonilor şi ar fi fost de fap o biserică cisterciană. „Se spune că sub această capelă ar fi mormintele călugărilor, dar, deocamdată, nu s-a făcut o descărcare arheologică. Pictura se păstrează în mare parte, deşi după reforma lui Luther capela a fost văruită toate aceste picturi ce reprezintă de fapt scene biblice fiind acoperite. Pe pereţi se mai observă încă Crucile de Malta, care ar fi simbolul care era desenat atunci când o capelă era sfinţită”, ne-a destăinuit îngrijitorul bisericii.

Alte articole:   Panouri de avertizare, în centrul Brașovului!

Elemente de originalitate din secolul al IV-lea

Amvonul şi decoraţiunea de deasupra acestuia sunt printre puţinele piese originale care au mai rămas din vechea biserică construită de saşi între 1300 – 1400. Totodată, din vechiul edificiu s-au mai păstrat şi câteva elemente arhitecturale originale ce îl înfăţişează pe Sfântul Petru cu cheia şi pe mielul lui Dumnezeu. Acestea se află dispuse acum pe pereţii din spatele altarului.

Distribuie dacă îți place!
Loading...
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate