Poveștile bunicilor noștri – Anna Pană

Poveștile bunicilor noștri – Anna Pană

anna 2Dacă ar fi să o descriem pe Anna într-un singur cuvânt, acesta ar fi „sentimente”. Pare a fi o femeie sensibilă.

Puteţi citi sentimentele pe faţa ei, în mişcarea ei şi tonul vocii în timp ce vorbeşte. În principal: iubire, tandreţe, căldură şi bunătate. Se poate spune că este toate aceste emoţii şi cât de „prea dulce” ar suna, este personificarea lor.

Când vezi această femeie sociabilă şi vorbăreaţă este dificil să ţi-o  imaginezi singură. Albumul de fotografii este plin de imagini de familie, portrete de prieteni, rude, copii. Este plin de fotografii de grup din tabere de iarnă la ski şi excursii montane.

Anna vorbeşte despre trecut, cu ochii strălucind. Ea a fost a doua fiică într-o familie maghiară din Micloşoara, un mic sat la 40 km de Braşov. – E celebru din cauza castelului, vizitat de Prinţul Charles. El vine în sat de 2 sau 3 ori pe an. Am poze de la una dintre aceste vizite. A fost musafirul mamei mele – prezintă ea cu mândrie fotografiile din grădina în care Prinţul Charles bea palincă înconjurat de rudele ei. Dar înainte ca Prinţul Charles să fie interesat de viaţa de zi cu zi a micului sat româno-maghiar (îi place să meargă pe jos prin sat şi să privească … vacile care se întorc de la păscut), castelul din Micloşoara a fost locul de joacă preferat pentru Ana şi prietenii ei. Îşi aminteşte bine jocurile din copilărie, cum ar fi „brutar şi pâine”:  copiii aşezaţi pe un rând erau pâinile şi unul era brutarul. Brutarul încerca să-i facă pe ceilalţi copii să zâmbească pentru a le arăta că sunt încă „pâine necoaptă”. Cei care începeau să râdă, pierdeau. Ultimul care nu zâmbea câştiga şi devenea noul brutar. De asemenea şi-a amintit că mai jucau “ziua nunţii”. Anna era de obicei mireasa. – Poate pentru că am avut mereu părul lung? – Zâmbeşte. Poate. Dar privind în timp arăta mai mult ca o predicţie pentru viitorul ei. Adesea, în timpul conversaţiei noastre, ea subliniază că familia, soţul şi copiii au fost valoarea cea mai importantă din viaţa ei. Al doilea vis mare a fost să devină profesor. Pentru îndeplinirea scopului a trebuit să aştepte 20 de ani să se mute într-un oraş mai mare şi … să-şi schimbe ocupaţia.

După şcoala generală, a început liceul la Baraolt (la 10 km de Micloşoara cu autobuzul). A studiat la profil uman- Era o lume a fetelor. Am avut doar 6 băieţi în clasă. Din fericire, la profilul real erau mai mulţi băieţi decât fete, deci la petreceri toată lumea avea partener de dans. – Şi dansul, la acel moment era foarte important în România. Toată lumea ştia să danseze. A început să înveţe la grădiniţă şi a continuat la şcoală. Mulţumită acestui lucru Anna ştie să danseze dansuri populare,  precum şi dansuri de societate. – Acum câţiva ani, la nunta fiicei mele, am dansat valsul meu preferat cu soţul meu. Am fost atât de frumoşi, încât ceilalţi s-au oprit să ne privească. Şi-a cunoscut soţul la locul de muncă, într-o fabrică de transport din Braşov. Toate familia ei s-a mutat aici, atunci când ea avea 18 ani, din cauza muncii tatălui ei (A primit un post bun la fabrica de Autocamioane. L-am urmat cu toţii.) Anna a început să studieze tehnologie şi design. În acelaşi timp ea a lucrat în aceeaşi fabrică ca şi tatăl ei. A fost responsabilă cu desenarea pieselor pentru camioane. – Cu Ioan, a fost dragoste la prima vedere – Încă îşi aminteşte prima întâlnire, pe 8 martie – Ne-am întâlnit lângă Lacul Noua. El mă aştepta cu trandafiri roşii. Am fost prieteni un an, după care ne-am căsătorit şi am petrecut impreuna 37 de ani fericiţi. Avem 2 copii minunati. Şi am adoptat-o pe Andreea. A fost un om bun! – Se pierde în visare cu ochii deschişi pentru un moment.

Au fost vremuri bune pentru ea. Era tânără, fericită şi îndragostită. În Braşov lucrurile nu se schimbau foarte repede. Un magazin era în acelaşi loc ani de zile, cu aceleaşi produse şi proprietari. Era un oraş multilingv. Toată lumea ştia limba română, maghiară şi germană. Cinci cinematografe difuzau filme americane (am fost la „Love Story” de 6 ori!), aproape la fel de des ca pe cele româneşti.

Femeile îl iubeau pe Alain Delon, bărbaţii le admirau pe Sofia Loren sau Liz Taylor. La TV erau doar două programe, difuzate numai 2 ore pe zi (uneori cele două ore erau reportaje de la întâlnirile lui Ceauşescu), astfel încât oamenii erau mai apropiaţi. Când la televizor erau desenele animate (numai 10 minute în fiecare zi), toate locuri de joacă se goleau într-un minut. La acel moment, Anna nu regreta nimic, pentru că nu ştia că ar putea fi o viaţă mai bună decât cea de familie, întâlniri cu prietenii sau călătorii cu grupul pe munţi. Dacă avea nevoie de ceva, de obicei, erau lucruri pe care le putea înlocui cu ceva similar făcut de ea. Singurul punct slab a fost locul ei de muncă – plictisitor, prea multă matematică şi fizică. Am visat să fiu profesoară încă din adolescenţă. Iubesc copiii! Am fost baby-sitter pentru toţi copiii din sat. – Dar profesorul care preda tehnica trebuia să fie un bun muzician şi pictor, sau cel puţin să fi terminat cursuri de muzică. Chiar daca Anna este talentată în artă plastică, ea nu ştia să cânte la niciun instrument şi nu a găsit nici cursuri. A trebuit să-şi amâne visele. Dar a fost încăpăţânată! În 1989 revoluţia a schimbat nu numai lucruri mari, cum ar fi sistemul politic, dar, de asemenea, lucruri mici, cum ar fi regulile pentru profesori. În 2 ani Anna terminat cursurile pedagogice şi a devenit profesor pentru următorii 16 ani. Din fericire pentru elevii ei viitori! Ea predat croitorie şi lucru manual la copii din clasa a 5-a până în clasa a 8-a. Atunci când vorbeşte despre elevii ei – am încercat întotdeauna să îi înţeleg, să îi tratez ca pe adulţi, într-un mod serios, să acord atenţie viselor, nevoilor sau problemelor lor – puteţi fi siguri că îi plăceau copiii şi nu sunt doar vorbe. Pe de altă parte, tablouri mici, cu dedicaţie pentru „cel mai bun profesor” sau „cel mai bun prieten”, primite de la elevii săi, arată că şi ei îi împărtăşeau sentimentele.

Apoi, brusc, îşi adună umerii ca şi când ar vrea să-şi scuture amintirile. Se întoarce la raft cu un caiet gros, jurnalul pe care l-a  scris de doi ani pentru fiica ei, Andreea. – Prima amintire din copilărie este de obicei de la vârsta de 5 ani. Vreau să păstrez aceste momente speciale din viaţa Andreei de dinainte de 5 ani. – Anna documentează cu scrupulozitate viaţa fiicei ei. Paginile de jurnal sunt cu totul acoperite de litere drepte, bine proporţionate, care spun poveşti despre maturizarea Andreea şi sentimentele  Annei. Între ele, sunt imagini, desene şi bilete, tot felul de suveniruri care descriu premierele Andreei: prima călătorie cu trenul, prima vizita la muzeu, primul desen, primul pom de Crăciun. – Acum Andreea are 12 ani şi nu o interesează rădăcinile ei. Într-o zi, în viitor, ea va citi şi va descoperi trecutul ei – speră ea.

Sunt norocoasă – spune ea în încheierea conversaţiei – Nu am avut o viaţă grea. Dimpotrivă, a fost frumoasă. Care este secretul? Mai am un suflet de copil şi încerc să-mi amintesc doar lucrurile bune.

Poveste: Olga Medrzejewska. Traducere: Alexandra Răcureanu, Carmen Budileanu. Fotografii: Sercan Yilmaz

„Memorias da minha terra” este o iniţiativă de tineret transnaţională implementată de Asociația Colors și YUPI Famalicao și finanțată de Comisia Europeană prin programul Tineret în Acțiune, care a facilitat contactul între generaţii ( tineri şi vârstnici ) şi culturi (portugheză şi română ), crescând totodată voluntariatul în rândul tinerilor, ca o oportunitate pentru auto-dezvoltare şi dobândire a unor noi competenţe.

În timpul proiectului două grupuri de tineri au pregătit diferite activităţi de timp liber pentru seniori în zonele Famalicão şi Braşov.

Broşura “Povești din patria mea” prezintă 6 poveşti de viaţă de la 6 seniori din Braşov, realizate de voluntarii Asociației  Coloros, pe care newsbv.ro vi le prezintă. Poveștile seniorilor implicaţi în proiect vin ca o reamintire a faptului că viaţa este frumoasă şi plină de culori, la orice vârstă. Informații: www.plinideidei.ro, www.facebook.com/asociatiacolors.

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate

Share via