Regionalizarea României, între eficiență administrativă și feudă pentru clientela politică

Regionalizarea României, între eficiență administrativă și feudă pentru clientela politică

Dumitru Ioan Puchianu2Procesul de regionalizare a României este deocamdată unul netransparent, departe de consultarea publică și mai mult de decizia politică.

În mod firesc, regionalizarea nu poate fi făcută decât în urma unor studii de impact asupra comunităților, a consultării societății civile și nu în ultimul rând a mediului de afaceri. În toate țările europene, regionalizarea s-a făcut etapizat și a durat mai mulți ani. Este știut faptul că există mai multe tipuri de regionalizare administrativă.

Prima întrebare care se pune: de ce este necesară regionalizarea? Pentru a obține mai multe fonduri europene sau pentru un mod de guvernare mai eficient, ca decizia politică să fie mai aproape de cetățean? Dacă ar fi să judecăm regionalizarea doar prin prisma celor care spun că aceasta este necesară doar pentru accesarea fondurilor europene, atunci este clar că va fi un eșec, deoarece există din anul 2005, opt Agenții de Dezvoltare Regională care și-au dovedit în mare parte…ineficiența!

Singurul argument logic ar fi, descentralizarea administrativă şi debirocratizarea, ca prim pas spre reforma statului. Însă, politizarea procesului de regionalizare nu va duce decât la creşterea birocraţiei şi intensificarea corupției, prin recompensarea clientelei de partid. Astfel, legăturile de afaceri între politicieni/funcționari publici locali/regionali și clientela de partid vor fi mai apropiate, iar procesul de achiziții și lucrări publice va fi expus mai mult fenomenului de corupție. Există de asemenea riscul “feudalizării”, prin delimitarea clară a clanurilor politice și a teritoriilor dominate de cunoscuții ”baroni” locali. Pentru cetățean, există riscul ca birocrația să se intensifice, prin suprapunerea atribuțiilor unor instituții publice, pe domenii tehnice, financiare, în raport cu deciziile locale. Mai mult, se vor putea ivi dispute între comunitățile diverselor județe aparținând aceleiași regiuni, dispute alimentate artificial de grupuri interesate, radicale. Iată de ce, consultarea publică și studiul de impact sunt atât de necesare. Consultarea cu societatea civilă, cu mediul de afaceri și nu în ultimul rând, cu mediul universitar, au ca scop, atât informarea şi promovarea  publică a procesului de reorganizare administrativă, cât şi elaborarea unui proiect şi a unei strategii de dezvoltare a unităţii administrative nou create.

Într-un sistem de descentralizare reală, există un control civic asupra deciziei politice, care limitează costul social și economic al  unei proaste guvernări. Cei care au mai mult control asupra administrației regionale, pot lua decizii, doar în favoarea unor grupuri privilegiate. Dacă nu va exista controlul și spijinul societății civile, există riscul ca regionalizarea României să se transforme într-un haos administrativ. În loc să scadă numărul funcţionarilor publici, acesta va crește în mod artificial, în același timp cu diversificarea, și nu, simplificarea actului birocratic.

Înaintea procesului de regionalizare este nevoie de o reașezare administrativ-teritorială. Este știut că, după anul 1989, au fost create noi oraşe şi comune în mod artificial, în majoritatea județelor, doar cu scopul de a satisface orgolii și interese politico- economice. Se impune stabilirea clară a atribuțiilor pe care le au instituțiile locale, în raport cu cele centrale, nivelul și gradul de subordonare, doar acolo unde este cazul, dar ceea ce este și mai important, independența acestora față de instituțiile centrale. Astfel, decizia se va afla mai aproape de cetățean și mediul economic, și nu de grupurile politice. Odată cu descentralizarea, este necesară depolitizarea instituțiilor publice și nesubordonarea acestora mediului politic, astfel ca acestea să lucreze în interesul şi folosul exclusiv al cetăţeanului.

Reorganizarea este un proces etapizat, prin aplicarea mai multor procese de dezbatere publică, care să ducă la scăderea numărului administrațiilor publice, dar şi al structurilor piramidale de decizie. De asemenea, se impune un consens politic privind regionalizarea, stabilirea numărului de regiuni, capitala acestora, modul de alegere a conducerii administrative ș.a. În lipsa acestora, vom asista la o “feudalizare“ a României și supunerea regiunilor unor grupuri de interese politico-mafiote.

  • Dumitru Ioan Puchianu,
  • Președinte Forța Civică Brașov
Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate

Share via