Ruminatii…între Crăciun si Revelion

 Am luat o mică pauză între sărbători… Colinde, colindători, oameni care ar vrea să-l ucidă cu pietre pe Hruscă, reclame care utilizează aproape blasfemiator mesajul crestin, sarmale, vin, cozonaci, tristeti, bucurii, depresii, euforii, magie, emisiuni plictisitoare, “Singur acasă”, Mosi și Crăciunite de toate culorile si formele…Parcă mai era ceva… A, da…uitasem…Nasterea Domnului…

  Dintotdeauna…Crăciunul a fost sărbătoarea mea preferată… Revelionul îmi părea un mănunchi de artificii triste… Aveam impresia că oamenii se străduiesc prea mult să se distreze. Disperarea umanitătii de a se înveseli înconjura lumea cu viteza Anului Nou.

  Anul acesta, însă, am avut o mică revelatie. Eram prin Bucuresti si căutam un hotel. Era foarte dificil să-l găsesc și întrebam pe ici pe colo. Bineînteles că am fost lămurit de un sofer de taxi, vechi detinător al secretelor urbane, vrednic mostenitor al birjarilor de odinioară… Si cum mi-a explicat el: “Mergeti înainte, până la Biserica “Sfânta Vineri”, apoi o luati trei străzi la dreapta…” Mai departe nu am mai retinut. Eram, însă, fascinat de faptul că mi-a dat ca reper o biserică. În Bucurestiul modern bisericile au rămas printre blocuri, ori alte clădiri… E greu să le observi turlele de la mai mult de 300 de metri depărtare. Si totusi…asemenea cărutasului dintr-un sat de munte, taximetristul mi-a dat ca punct de reper biserica. Totul căpăta un sens, desi hotelul nu-l găseam… Stiam, însă, că îl voi găsi… Nu auzisem încă despre niciun codlean care să fi murit de somn prin capitală pentru că hotelul la care trebuia să înnopteze s-ar fi ascuns sugubăt pe după o benzinărie… A, chiar… acolo era… În spatele unei benzinării. Ce mai contează, însă? Importante sunt reperele, iar taximetristul l-a ales pe cel bun.

Alte articole:   Record de persoane depistate pozitiv la COVID 19, în ultimele 24 de ore: 1.415, dintre care 42 la Brașov

  Revelionul, trista veselie, fericirea de a mai îmbătrâni cu un an, de multe ori în rele, dar, negresit, cu artificii, se poate transforma în lina bucurie a omului aflat pe drumul vesniciei. Îmi aduc aminte că acum câteva Revelioane, plini de euforia venirii orei 12, în nebunia de apeluri telefonice si mesaje s-a strecurat si un apel către o bună prietenă, absolventă eminentă a facultătii de filosofie, astăzi monahie. “Ce faci, maică?” “Bine, ce să facem? Mergem la slujbă. Mâine e sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. La ora 12 noaptea încep rugăciuni în multe biserici din tară.” Ne-am făcut urările si apoi noi ne-am întors la ghiftuială, la sampanie si la artificii, iar maica si multi alti crestini se rugau. A doua zi, pe când, buhăiti de ne(somn) si de prea multe câte le-am înghitit, trăgeam spre pat, maica si ceilalti se trezeau din nou pentru a-si spune rugăciunile.

Alte articole:   ADN, primul partid care a depus la Biroul Electoral liste complete pentru Consiliul Județean

  Stau si mă întreb: de ce om avea nevoie de atâta stimulare exterioară si de ce oare simtim dorinta aceasta puternică de a epata? Bineînteles, e retorică întrebarea, nu mă astept să-mi răspund. Si totusi…

                                                                                                                                                                                                                          Claudiu Staier

 

Alte articole:   Accident între Cristian și Brașov, cu o victimă
Distribuie dacă îți place!
Loading...
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate