La mulţi ani, Alexandru Andrieş!

La mulţi ani, Alexandru Andrieş!

Alexandru Andrieş

Braşoveanul Alexandru Andrieş a împlinit astăzi vîrsta de 57 de ani. Andrieş a absolvit cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” (absolvit în 1980) din Bucureşti, perioadă in care a debutat si ca solist. La împlinirea a 30 de ani de cariera a scos 50 de albume muzicale si a avut 3.000 de concerte.

Debutul solistic l-a făcut în 1974 – Club A, scenic în 1979 – Festivalul de jazz&rock Braşov, cu trupa Basorelief şi abia în 1984 discografic la Electrecord (Interioare).

M-am născut în Braşov pe vremea cînd oraşul se numea Stalin, iar data exactă, în caz că vă interesează, este 13 octombrie 1954. Bineînţeles că dacă aţi fi vorbit acum 30 de ani cu oricine mă cunoştea, inclusiv mama, tata, sora, bunica, bunicul, mătuşa, tanti Lica, unchiul Mitică, străbunica şi prietenele ei din vecini, n-aţi fi putut bănui că aveam să devin o persoană cunoscută, cineva bun să dea interviuri, să apară la televizor (rar, aşa-i, dar totuşi!), să-şi dea cu părerea de una, de alta. Aţi fi aflat în schimb că sînt mofturos, că le mănînc sufletul cu încăpăţînarea mea absolut inexplicabilă (…”la noi în familie, nimeni”…), că doar cu cleştele scoţi vorbele din gura mea, şi doar noaptea las din mînă creionul ăla nenorocit cu care-am zmîngălit oricum tot ce se putea zmîngăli prin casă, ba chiar şi prin vecini… Ce bine că acum 30 de ani nu se interesa nimeni de mine, nu-i aşa ? Ştiu, o să vreţi acum să ştiţi cum s-a întîmplat, cum se întîmplă în continuare, cine m-a ajutat, cît m-a costat, de ce aşa, de ce nu altfel, dacă chiar nu am telefon sau… (Nicu Alifantis: „Ai telefon, las’ c-aflăm noi numărul, pîn’ la urmă”…Eu: „Zău, n-am.” Nicu: „Ar fi mai bine să ai. Abia dacă n-ai, e de-a dreptul dubios”…) Dar asta nu-i o carte de interviuri, păreri si gusturi, preferinţe sau dezvăluiri senzaţionale (…”păi dacă n-ar fi fost ceva, avea el faţă să cînte ce-a cîntat, ani de zile ?… Că doar n-o fi nebun !”…), asta e pur şi simplu o culegere de texte de cîntece ca, dacă aveţi vreodată chef să fredonaţi „La Rovine” sau mai ştiu eu ce altă melodie, să puteţi avea cuvintele în faţa ochilor (de cîte ori n-aş fi avut eu nevoie de cartea asta, la concertele în care, fără să mi se fi suflat din sală, n-aş mai fi putut continua propriile mele cîntece !!! …”auzi, şi chiar scrii tu şi cuvintele, şi melodia, să se şi potrivească ?!?”…) Asta-i tot, zău că da. Dacă vă place, e-n regulă. Dacă nu vă place … ştiu şi eu ? Încercaţi şi mîine, cine ştie…”, scrie cunoscutul solit în autobiografia sa.

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap