blog-logo

Pentru cine contează Recensământul 2011?

Pentru cine contează Recensământul 2011?

Ne aflăm în preajma unei activităţi deosebit de importante din punct de vedere social: „Recensământul 2011”, ocazie cu care vom afla cum stăm din punct de vedere demografic, etnic și religios. Pe baza rezultatelor de la recensământ se vor fundamenta politici de
dezvoltare adecvate, al căror efect depinde de acuratețea datelor obținute de recnzori și înscrise în registrele oficiale.
Din acest motiv și nu numai, este bine să fim informaţi cu privire la modalitatea de desfăşurare a recensământului, la drepturile şi obligaţiile cetăţeneşti, și nu în ultimul rând trebuie să cunoaștem faptul că datele pe care le furnizăm recenzorilor trebuie să fie
reale.
Pentru a asigura informarea corectă a populației cu privire la modul de desfășurare a recensământului, instituțiile statului au declanșat o campanie oficială de awareness, dar în paralel cu aceasta se observă, ușor, încă una care nu aparține instituțiilor statului și este menită să conștientizeze apartenența la o minoritate etnică „la modă” în
discursul public postdecembrist: cea maghiară. Este incontestabil faptul că fiecare comunitate are dreptul democratic şi constituţional de a-și promova propriul sistem de valori şi credinţe comune, în măsura unor limite rezonabile și în echilibru cu
valorile statului de drept.
Orice „recenzor mediatic” observă cu ușurință disproporţia vădită între avântul cu care este promovată activitatea de recenzie de către organizaţiile maghiare şi moderaţia cu care subiectul este tratat de restul minorităţilor: etnice, religioase etc. (fie că este vorba de
reprezentare politică sau socială, prin ONG-uri).

Practic, pentru acest recensământ nu am întâlnit campanii de awareness aşa de susţinute în rândul comunităţilor de romi din țara noastră, care sunt mai  însemnate din punct de vedere numeric și am putea crede că ar avea tot interesul să-şi promoveze sau să conștientizeze o identitate proprie, în rândiul membrilor săi.
La o căutare absolut întâmplătoare, (în care am inclus cuvântul recensământ pe Google!!) am dat peste două clipuri de promovare: unul iniţiat de Partidul Popular Maghiar din Transilvania („Voltunk” cred că se numea, cu un discurs mai propagandistic decât anunţurile comuniste ale recoltelor la hectar, care propovăduia mândria de a fi maghiar în preajma recensământului) şi unul de UDMR, în care niște formațiuni umoristice Openstage şi Szomszedneni – sponsorizate de Uniune) prezintă nişte băieţi care spun bancuri despre presupuse abuzuri ale românilor asupra confraţilor maghiari, foarte asemănătoare
bancurilor cu Ceauşescu.

Alte articole:   Pregătiri pentru sezonul de schi din Poiana Brașov

Am trecut repede şi amuzat peste erorile motorului de căutare şi am găsit lucruri mai oficiale: în data de 10.07.2011, în cadrul Congresului UDMR s-a decis „implicarea uniunii în desfăşurarea recensământului”. Cum adică, m-am întrebat, implicarea unui partid
politic în desfăşurarea recensământului? Răspunsul este unul simplu, chiar Kelemen Hunor a declarat că „Noi am pregătit un site pentru maghiarii din România si operatorii care vor lucra în localităţile unde locuiesc maghiari”.
Modul de pregătire al recenzorilor a fost „dezvăluit” de Zsolt Kasa, nimeni altul decât, directorul Centrului Maghiar pentru Democraţie Timiș, care alături de mai multe astfel de instituții au menirea să-i sprijine pe etnicii maghiari care vor să obţină cetăţenia ungară.
„Angajaţii Centrului fac vizite la domiciliile etnicilor maghiari pentru a-i „consilia” cu privire la modalităţile de răspuns la chestionar”. Pe româneşte, dacă îmi este permis în context, eu înţeleg că recenzorii maghiari sugerează familiilor vizitate (aici intră şi
familii mixte, secui şi ceangăi, funcţie de zonă) ca membrii să se declare maghiari (că doar nu îi consiliază să se declare români).

Dacă nici după demersurile făcute de formațiunile enumerate mai sus, nu se poate spune că, implicarea lor în desfășurarea recensămăntului este clară, atunci, înseamnă că ne amăgim singuri. Pentru cei care mai au încă îndoieli cu privire la acțiunile prezentate, redăm declarațiile lui Antal Arpad, cu privire la recensământ:  „Fac un apel la toţi să nu se declare secui, ceangăi, ci maghiari”. Mai oficial de atât nu prea se poate!
Sunt un pic confuz totuşi, parcă ieri ne invadau, seara, talkshowuri televizate cu invitaţi, aceiaşi lideri, care promovau pe la Parlamentul European ideea unui „Ţinut Secuiesc” ca şi entitate semiautonomă sau semioficială, nicidecum un „Ţinut al Maghiarilor Uniţi de Pretutindeni” în România. De ce investeşte UDMR timp şi fonduri în site-uri şi pregătirea
recenzorilor? Pentru că, potrivit aceluiaşi Kelemen Hunor „recensământul este cea mai importantă activitate pentru următorii 10 ani, care va influenţa deciziile politice, proiectele publice”.

Alte articole:   Tânărul plecat dintr-un spital brașovean a fost găsit

Aşa de important este Recensământul 2011 din România, că aproape a devenit mai important decât cel din Ungaria. Cel puţin decât cel din 2001, când, spre deosebire de chestionarele noastre, cele ale vecinilor au prevăzut ca întrebările referitoare la apartenenţa religioasă şi etnică să fie facultative. Probabil că în Ungaria diferenţele de gen nu fac obiectul unei recenzii sociale. Nu cred, totuşi, pentru că, pe lângă lipsa de logică a  afirmaţiei de mai sus, se pare că bătălia de awareness se dă şi în afara graniţelor,
unde exponenţii minorităţii maghiare din România caută permanent modalităţi de a promova ideea autonomiei.

Nu pot explica altfel două lucruri despre care am aflat de curând:

1.Attila Korodi, membru al Comisiei de politică externă a din Camera Deputaţilor, susţine că, la nivel principial, ar trebui făcută o diferenţă între minorităţile etnice formate ca urmare a migraţiei sociale şi cele istorice. Cu alte cuvinte, la întrebarea unui reporter
dacă minoritatea maghiară din România ar trebui să aibă mai multe drepturi decât cea română din Italia, politicianul a răspuns afirmativ. Adică suntem un stat democratic, membru al UE, dar unele minorităţi sunt mai egale decât altele.
2.Pe la jumătatea lunii septembrie în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş s-a desfăşurat un simpozion pentru Promovarea Autonomiei Tirolului de Sud. Printre alţii, Antal Arpad şi Tamaş Sandor au invitat şi găzduit, în Sfântu-Gheorghe, o delegaţie tiroleză pentru a
face un schimb de experienţă în problema autonomiei. Nicio problemă, toţi suntem avizi de experienţe noi, dar pe bani publici? Cheltuielile au fost suportate de la bugetul local al Consiliului Judeţean Covasna şi al Primăriei Sf. Gheorghe în condiţiile în care la conferinţa de promovare a autonomiei Tirolului de Sud au asistat vreo 30 de persoane, cam cât se strâng în Piaţa Sfatului într-o zi ploioasă.
Mă întreb totuşi, fără a avea pretenţia de a fi primul, dacă este înţelept şi corect din punct de vedere social să alocăm fonduri publice pentru evenimente cu interes public apropiat de zero, în condiţiile în care guvernanţii ne motivează tăieri de salarii şi măriri de taxe şi preţuri la alimente cu presiunea crizei financiare asupra bugetului?!
Pentru că, vorbind despre problema autonomiei în anul de graţie 2011, cred că aceasta nu se (mai) pune pe baze naţionalist-populiste, este timpul să privim lucrurile modern, democratic dar şi echitabil social. Autonomia înseamnă, pe lângă un grad de independenţă
teritorial-administrativă, o independenţă economică, înseamnă să te poţi baza pe venituri la bugetul local care să-ţi permită să nu apelezi la bugetul statului pentru întreţinere, buget pe care, altfel, l-ai renegat.
Şi dacă nu te bazezi pe bugetul propriu pentru autonomie şi nici pe cel al statului român, atunci pe care buget te bazezi? Şi pentru că am ajuns la problema banilor, mă întreb de unde au fonduri organizațiile maghiare pentru toată campania asta, pentru sondaje de opinii, numărători paralele, cum au declarat că intenţionează să facă, precum și alte acțiuni pe care nu le ma enumerăm acum?
Atâta timp cât obiectivul declarat al partidului de guvernământ ungar, FiDeSz este o strategie de reîntregire a Ungariei Mari, visul maghiar pierdut (primul exemplu de astfel de acțiuni care îmi vine în minte este cel cu Centrele Democratice care consumă sume de bani impresionante pentru organizarea activităţilor de acordare a cetăţeniei ungare), eu, unul nu pot să ocoleasc întrebarea dacă este chiar o coincidenţă faptul că o comunitate fără resurse economico-financiare însemnate (Covasna este judeţul cu cea mai mică
contribuţie la bugetul de stat – 220.000 lei faţă de Cluj, 1,91 miliarde sau Prahova, 1,71 miliarde lei) investeşte continuu fonduri, deloc mici, în promovarea și organizarea unor acţiuni separatiste pentru un teritoriu care nu se poate susţine singur din punct de
vedere economic?! O regulă simplă a economiei ne spune că, în orice produs finanțat nu
este de neglijat interesul finanțatorului, care așteaptă cu siguranță ca produsul pentru care a plătit să-i aducă ceva la schimb.

Distribuie dacă îți place!
  1. Din păcate ai dreptate !

    Reply
  2. Poate n-ar fi rău să dai materialul la mai multe zare si siteuri că e tare și plin de păcate cum zici tu.

    Reply
  3. În sfârșit cineva vede și în spate ! Bravo maestre !

    Reply
  4. Fără nicio glumă aveți un site beton, bravo adio ziare de doi bani din Brașov, vă citim cu drag. Nu vă lâsați!

    Reply
  5. […] Pentru cine contează Recensământul 2011? Articole similare […]

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.